A început sezonul vacanțelor în Europa, iar locuitorii marilor capitale își închid calculatoarele, își pun în așteptare e–mailul de serviciu și vor să scape de aglomerația metropolelor. Railway Pro a făcut o trecere în revistă a posibilităților pe care le au aceștia de a ajunge cu trenul pe o plajă însorită de la Marea Mediterană sau de la Marea Neagră.
Unii sunt mai norocoși, alții mai puțin. Și asta pentru că nu toate țările europene au ieșire la o mare prietenoasă – în această categorie nu pot fi incluse, de exemplu, Marea Nordului sau Marea Baltică. Iar altele sunt enclavizate, fără a avea deloc ieșire la mare sau la ocean.
Din această cauză, articolul de față este adresat ”norocoșilor”, ceilalți fiind trecuți cu vederea din motivele obiective pe care le-am enumerat mai sus. Analiza de față a fost realizată pe baza datelor publice din sistemele de rezervări ale companiilor feroviare din țările respective, dar și ținând cont de experiențele personale ale semnatarului articolului pe unele dintre aceste rute de vacanțe feroviare estivale. Unele tarife de călătorie se pot modifica de la data redactării acestui material și până la aparția pe piață a revistei, așa că vă îndemnăm să le luați cu titlu orientativ.
Lisabona: transport ieftin și rapid spre litoral
Ajunge cu introducerea, să intrăm direct ”în pâine”. Vom începe periplul nostru feroviar continental din vestul extrem al Europei, pentru a încheia în estul blocului comunitar.
Lusitanii pot fi considerați unii dintre cei mai norocoși din punctul de vedere al apropierii de litoral, și aici vorbim de Oceanul Atlantic, care în luna august are, de obicei, o temperatură optimă pentru îmbăiere, de aproximativ 22 de grade.
Lisabona nu este chiar la ocean, ci pe malurile fluviului Tejo, însă călătoria spre plajă nu durează mult cu trenul. Și unde mai pui că este și relativ ieftină față de alte țări vest-europene. Cea mai la îndemână variantă de a ajunge pe plajă este de a lua trenul din stația feroviară Lisboa Cais do Sodre spre Caicais. Durata călătoriei pe cei aproximativ 24 km este de doar 33 de minute, iar automotoarele electrice au un interval de succedare de 12 minute la orele de vârf și de jumătate de oră dimineața și seara – devreme, respectiv târziu. Chiar înainte de Cascais este situată, pe această linie feroviară, o altă stațiune renumită din Portugalia, și anume Estoril. Prețul unui bilet de călătorie de la Lisabona la Cascais este de doar 2,3 euro de persoană.
Însă lusitanii nu se duc la mare doar la Estoril și Cascais, ci și pe Coasta Algarve, renumită în toată lumea pentru plajele sale cu grote naturale și nisipurile fine. Ei bine, în acest caz, călătoria este ceva mai lungă și ceva mai scumpă, dar nu din cale-afară. Cea mai căutată destinație de pe această coastă este Faro, oraș medieval unde poți îmbina turismul istoric cu cel de relaxare.
Pentru a ajunge la plajele respective, trebuie să luați trenul din gara Lisboa Oriente, iar călătoria va dura trei ore – cea mai rapidă variantă, cu trenul Alfa Pendular. Cu Intercity, durata de parcurs va fi de trei ore și jumătate. Trebuie menționat faptul că linia este electrificată doar până la Tunes, stație în care va trebui să coborâți și să schimbați trenul clasic cu un automotor de construcție nu foarte recentă, dar în care funcționează perfect instalația de aer condiționat. Tariful de călătorie Lisabona – Faro este de 23,5 euro (la data consultării de către noi a sistemului de rezervări al companiei feroviare de stat din Portugalia, Comboios de Portugal).
Madrilenii au avantajul trenurilor de mare viteză
Părăsim Portugalia, dar rămânem în Peninsula Iberică, deoarece ne mutăm în Spania. Madrilenii sunt mult mai departe de litoral decât vecinii lor lusitani, însă călătoria cu trenul din capitală până la plajă durează mai puțin (dacă nu luăm în calcul varianta Cascais și Estoril pentru locuitorii Lisabonei). Și asta pentru că Spania este de departe țara europeană cu cele mai multe linii ferate de mare viteză.
Concret, pentru a ajunge la Barcelona, locuitorii din Madrid trebuie să se ducă la gara Atocha, de unde vor parcurge distanța de 621 km până la malul mării în doar două ore și 30 de minute cu trenul de mare viteză AVE, linia fiind construită pentru viteze de până la 350 km/oră. Prețurile biletelor varianză între 15 (la promoție) și aproape 100 de euro, în funcție de data aleasă pentru călătoria de vacanță.
După ce ați vizitat Barcelona, cu clădirile ei impunătoare și arhitectura futuristă a lui Antonio Gaudi – nu trebuie să ratați Sagrada Familia, plus plaja Barceloneta, clasificată cu steag albastru – vă puteți continua călătoria feroviară pe Costa Brava. Recomandarea este valabilă mai ales pentru fumători, deoarece fumatul a fost interzis pe toate plajele din Barcelona. Însă nu numai pentru ei este indicat să se viziteze Costa Brava, aceasta fiind o destinație preferată inclusiv de mari artiști ca Salvador Dalí sau Pablo Picasso.
Trenul operat de Rodales de Catalunya circulă din gara Barcelona Sants pe distanță de 61 km până la Blanes, pe care o parcurge într-o oră și 27 de minute. Intervalul de succedare a automotoarelor electrice (nu toate foarte noi, dar în care funcționează impecabil toate facilitățile de confort, inclusiv instalația de climatizare) este de 30 de minute, iar prețul unui bilet pentru tot traseul este de 6,95 euro.
Cum sunt printre cei ”norocoși”, căci au trenuri de mare viteză, madrilenii pot alege și o altă variantă pentru a-și face vacanța la Marea Mediterană. Distanța de 303 km dintre capitala Spaniei și Valencia este parcursă de trenurile de mare viteză AVE în doar o oră și 49 de minute, așa că și Coasta Azahar poate fi o destinație estivală.
Parizienii mizează pe Coasta de Azur pentru vacanțe
Franța are ieșire la mare și în nord, și în sud. Însă plajele din Normandia, care dacă sunt foarte întinse, sunt cunoscute mai degrabă pentru debarcarea trupelor aliate din Cel de-Al Doilea Război Mondial decât pentru turismul estival.
Rămâne așadar în prim-plan sudul Franței. Și cum și această țară a investit multe miliarde de euro în construcția de linii de mare viteză, faptul că Parisul este mai degrabă în nord nu pare a fi un impediment major pentru locuitorii Capitalei să ajungă pe Coasta de Azur. De la stațiile feroviare Gare du Nord sau Gare de Lyon garniturile operatorului de stat SNCF ajung la Nisa (stația Nice Ville) în cinci ore și jumătate cu oferta TGV Inoui. Tariful pentru călătoria unui adult pe distanța de 687 km variază undeva între 94 și 114 euro la clasa a doua, iar ramele electrice produse de Alstom au tot confortul necesar, inclusiv vagoane restaurant unde puteți lua prânzul sau cina, după caz, și puteți savura un pahar de vin franțuzesc ori o bere.
Odată ajunși la Nisa, puteți face excursii feroviare de o zi în toate stațiunile de pe Coasta de Azur, de la strălucirea covorului roșu de la Cannes, trecând prin cazinourile din Monaco-Monte Carlo, la atmosfera medievală din Menton, în apropiere de granița cu Italia. La orice birou de informare turistică veți întreba, vi se va recomanda deplasarea cu trenul pentru călătoria pe coastă. Chiar dacă în primă instanță ați putea opta pentru tariful mai mic practicat de compania Lignes d`Azur, nu este deloc varianta câștigătoare: autobuzele sunt supraîncărcate și stau foarte mult în trafic, așa că o călătorie de câțiva zeci de kilometri poate dura mai bine de o oră și jumătate. Și pentru că tot vorbeam de Italia, tot cu trenul puteți ajunge de pe Coasta de Azur din Franța pe Coasta Ligurică. Punctul de trecere a frontierei este la Ventimiglia, unde de obicei trecem din trenul operat de SNCF în cel al Trenitalia, însă sunt și legături feroviare directe. Odată ajunși în Italia, nu trebuie să ratați San Remo, stațiunea unde se ține celebrul festival cu același nume. Stația feroviară nouă, construită în urmă cu câteva decenii, este subterană, dar odată ce veți ieși la lumină vi se va așterne în fața ochilor superba stațiune mediteraneană.
Roma, aproape de mare și nu prea
Și dacă tot ne-am mutat în Italia, să ne ducem mult mai la sud, spre capitală. Roma nu este situată pe malul mării, însă nici departe de plajă nu este.
Cea mai populară plajă printre romani este cea din Lido di Ostia, stațiune situată pe malul Mării Tireniene. Din Roma și până la Lido di Ostia, trenul operat de Cotral face 31 de minute pe distanța de 24 km, iar intervalul de succedare între două garnituri este de doar 20 de minute. Costul unui bilet este modic, de doar 1,5 euro.
O altă destinație estivală pentru locuitorii capitalei Italiei este Nettuno, situată la 51 km de Roma, distanță parcursă de trenurile operatorului de stat Trenitalia în puțin peste o oră. Tariful pentru o călătorie este de 3,6 euro.
Însă aceste două locuri sunt mai degrabă destinații de weekend pentru cei care locuiesc în Roma. ”Perla coaranei” italiene de la Mediterana este, fără îndoială, Coasta Amalfitană, unde se ajunge cu trenul până la Salerno. Cea mai rapidă garnitură a Trenitalia, Freccia Rossa, parcurge distanța de 234 km dintre cele două orașe în mai puțin de o oră și jumătate, iar prețul unui bilet este undeva pe la 85 de euro. Din păcate însă, pe Coasta Amalfitană propriu-zisă nu este linie de cale ferată, așa că va trebui ori să închiriați o mașină, ori să călătoriți cu autobuzul. Acestea din urmă sunt însă suprasolicitate, iar dacă a fost atinsă capacitatea maximă pe scaune nu vor mai opri în stații decât dacă coboară cineva.
Tarife mici în Croația și Slovenia la transportul feroviar
Rămânem pe plajele Mării Mediterane, însă ne mutăm în zona de est a acesteia. Despre capitala Greciei, Atena, nu are rost să vorbim prea mult, deoarece orașul este situat chiar pe malul mării și beneficiază de plaje generoase. În plus, sistemul feroviar elen nu este unul dintre cele mai extinse și performante, fiind de remarcat doar linia care duce spre Salonic și apoi către Bulgaria și Turcia.
Nu același lucru se poate spune însă și despre Croația, țară a cărei capitală, Zagreb, nu este situată pe malul mării. De la Zagreb până în deja celebra stațiune estivală Split pe calea ferată sunt 260 km, distanță pe care cel mai rapid tren al companiei feroviare croate de stat HŽPP îl parcurge în peste șase ore și 20 de minute. Prețul unui bilet este însă unul destul de redus, variind între 15 și 16 euro.
La Dubrovnik, o altă stațiune extrem de căutată la malul Mării Adriatice, nu este linie de cale ferată, cele mai apropiate stații feroviare fiind Ploče, Opuzen și Metković. Pe de altă parte, în cealaltă stațiune emblematică din Croația, Pula, se poate ajunge pe calea ferată doar via țara vecină, Slovenia.
Și pentru că tot a venit vorba de Slovenia, să ne mutăm cu periplul nostru feroviar în această mică republică ex-iugoslavă, membră a Uniunii Europene. Cea mai cunoscută stațiune de la malul mării din Slovenia este Koper, conectată de capitala Liubliana cu o cale ferată cu lungimea de 153 km, pe care cel mai rapid tren (un Intercity) al operatorului feroviar de stat Slovenske železnice îl parcurge în timpul de două ore și 27 de minute. Costul unei călătorii pe această rută, la clasa a 2-a, este de 11,1 euro.
În Slovenia și Croația se poate ajunge relativ ușor cu trenul și din celelalte țări din regiune care nu beneficiază de ieșire la mare, cum ar fi Ungaria, Republica Cehă, Slovacia sau Austria. De altfel, acestea sunt și principalele țări cu care micul stat mediteranean are legături feroviare directe, pentru atragerea de turiști.
Pentru locuitorii din Sofia, drumul până la mare este lung
Părăsim Mediterana și ne mutăm cu arme și bagaje la Marea Neagră. Stațiunile de pe litoralul bulgăresc sunt vizitate în timpul sezonului estival atât de cetățenii acestei țări, cât și de turiști străini.
Să vedem însă cum pot ajunge la malul mării locuitorii din Sofia, capitala țării. Pe scurt, greu, dar ieftin. Din păcate, stațiunile de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre nu sunt interconectate cu o cale ferată costieră, așa că puteți ajunge cu trenul, de la Sofia, doar la Varna sau la Burgas, de unde veți fi nevoiți să optați pentru un mijloc de transport rutier pentru a vă deplasa până la locul de cazare pe care l-ați rezervat.
De la Sofia și până la Varna, pe calea ferată sunt 378 km, iar această distanță este străbătută de cel mai rapid tren direct al BDZ, compania feroviară bulgară de stat, în aproape șapte ore și jumătate. Prețul biletului este de 24 de leva, echivalentul a 12 euro. Poate părea ieftin, însă Bulgaria este țara din Uniunea Europeană cu cele mai mici salarii.
Așa cum spuneam mai sus, o altă opțiune pentru deplasarea spre litoral pe calea ferată o reprezintă ruta Sofia-Burgas. În acest caz, cu toate că distanța nu este mult mai mică decât în primul (340 km), durata călătoriei este semnificativ mai redusă, de doar cinci ore și 33 de minute, iar prețul unui bilet este de 19,20 leva (9,8 euro).
Plusuri și minusuri pentru bucureștenii care vor să ajungă pe litoral
O altă țară din blocul comunitar care are ieșire la litoralul Mării Negre este cea vecină, România. Aici, toate elementele sunt net superioare Bulgariei în ceea ce privește transportul feroviar și amintim aici durata mult mai mică a călătoriei din capitală la malul mării și existența unei căi ferate costiere, care face legătura între stațiuni.
Să le luăm pe rând. Din capitala țării, București, și până la cel mai mare oraș de la malul Mării Negre, Constanța, cunoscut și pentru marele port maritim de aici, pe calea ferată este o distanță de 225 km. Opțiunile de călătorie sunt diversificate, având în vedere că România este țara din Uniunea Europeană cu cea mai mare deschidere a pieței feroviare pentru operatorii privați, lucru care s-a realizat încă din 1998, când a fost divizată fosta Societate Națională a Căilor Ferate Române (SNCFR) și a fost spart monopolul acesteia.
Cel mai rapid, distanța dintre București și Constanța este străbătută de trenurile Intercity ale operatorului feroviar de stat CFR Călători, în doar două ore, iar prețul unui bilet la clasa a 2-a este de 82 de lei, echivalentul a 16,5 euro. Trebuie precizat faptul că această magistrală feroviară a fost modernizată cu fonduri europene preaderare, de aproximativ un miliard de euro, pentru circulația trenurilor cu viteza maximă de 160 km/oră.
Din Constanța se poate ajunge cu autobuzul în stațiunea Mamaia, apreciată pentru cluburile sale și viața de noapte, dar și pentru plajele recent extinse cu fonduri europene. Însă foarte mulți turiști se îndreaptă către stațiunile din sudul litoralului românesc, lucru care este posibil inclusiv pe calea ferată Constanța-Mangalia.
Acest tronson feroviar este într-o stare proastă, trenurile circulând cu viteză scăzută, însă chiar și așa, în timpul sezonului estival deplasarea feroviară poate fi mai rapidă decât cea cu mașina, având în vedere ambuteiajele care se formează pe drumul național al cărui traseu este paralel. Tronsonul Constanța-Mangalia are o lungime de 43 km, care este parcursă cel mai repede (o oră și trei minute) de trenurile operatorului privat Astra Trans Carpatic. În medie, prețul unui bilet la un tren regio pe această rută este de 8 lei, echivalentul a aproximativ 1,6 euro.
De la Constanța la Mangalia este linie simplă, neelectrificată, iar cele mai multe trenuri care vin dinspre București shimbă locomotiva electrică cu una diesel la Constanța (spre deosebire de Portugalia, unde este nevoie de coborârea dintr-un tren și urcarea în altul, așa cum am arătat mai sus). Cum operatorii privați circulă cu automotoare diesel încă de la București, nu mai este nevoie de schimbarea tracțiunii la Constanța și, în consecință, scot cel mai bun timp de parcurs între București și Mangalia. De aici, mulți se îndreaptă apoi spre Vama Veche, stațiune de la frontiera cu Bulgaria, cunoscută pentru cluburile destinate tinerilor și petrecerile pe plajă. Din păcate, singurul mod de transport este cel rutier, neexistând o conexiune feroviară.
Destinațiile locuitorilor din țările fără ieșire la mare
Cât despre locuitorii capitalelor europene ale țărilor fără ieșire la mare, opțiunile feroviare sunt împărțite. În perioada comunistă, polonezii alegeau în mare parte litoralul românesc ca destinație de vacanță, venind fie cu mașinile, fie cu trenul. Între timp însă opțiunea feroviară nu mai este atractivă, deoarece cea mai scurtă rută era prin Ucraina.
Ungurii, cehii și slovacii aleg de regulă stațiunile estivale din Croația, Slovenia sau Muntenegru pentru a-și face vacanțele, dar și plajele din nordul Italiei, conexiunile feroviare fiind mai bune spre această țară decât spre cele din fosta Iugoslavie. Tot spre Italia se îndreaptă și vienezii, având în vedere că operatorul feroviar de stat din Austria OBB a pus la punct o rețea extinsă de trenuri de noapte. În majoritatea lor, sârbii care merg cu trenul la mare aleg stațiunile din Muntenegru.
Berlinezii și locuitorii din Luxemburg, Belgia sau Olanda aleg ca destinație de vacanță Franța, cum de altfel fac și londonezii, care se îndreaptă însă în număr mare și către Italia.
Articol aparut in revista Railway PRO – August
