Azi se împlinește un an de când ne-a părăsit inginerul Octavian Udriște, cel care și-a dedicat întreaga carieră transportului pe calea ferată și cu metroul și care ani de zile a fost președintele onorific al Club Feroviar. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Acest articol nu este nicidecum un ferpar, ci cu această ocazie vrem să scoatem la lumină prietenia care s-a țesut, fir cu fir, între regretatul Octavian Udriște și inginerul (feroviar și el, pur-sânge) Mihai Marcu. O prietenie care s-a întins pe parcursul a 65 de ani. Carierele lor s-au intersectat în momente cruciale atât pentru ei, cât și pentru dezvoltarea transportului pe calea ferată din România.
Prima întâlnire Mihai Marcu – Octavian Udriște: Depoul Brașov, 1959
Am fost la Bod, în județul Brașov, pentru a sta de vorbă pe acest subiect cu inginerul Mihai Marcu. Are 84 de ani, dar mintea îi este mai ageră ca la 20 și nu vrea să stea liniștit la pensie. Își conduce afacerea sa, Tehmin Brașov, o fabrică inovativă unde a grupat zeci de ingineri feroviari și nu numai, așa cum am scris recent.
Ne-a arătat fabrica și birourile de cercetare-inovare și ne-a depănat amintiti despre Octavian Udriște. Prima oară l-a întâlnit în 1959, la Depoul Brașov, unde Mihai Marcu se angajase imediat după absolvirea școlii profesionale și a fost cooptat în prima echipă de electricieni pentru locomotivele diesel-electrice, care tocmai începuseră să circule pe rețeaua feroviară românească. Mihai Marcu, care pe atunci avea 18 ani, a început să fie școlarizat de Octavian Udriște, în vârstă de 24 de ani la vremea respectivă, proaspăt inginer. Școlarizarea a durat trei luni, după care Mihai Marcu a decis să urmeze un alt drum și s-a înscris la școala de mecanici de locomotivă.
Discuția din București, pe când Mihai Marcu era student la Politehnică
”Viața de mecanic este una foarte dură, se lucrează în turnus. M-am îmbolnăvit de ulcer”, își aduce aminte inginerul brașovean. Așa că a plecat la București, la Institutul Politehnic, unde s-a înscris la Facultatea de Transporturi, Secția Material Rulant, pe care a absolvit-o în anul 1965, cu o lucrare de diplomă despre locomotivele diesel.
În timp ce era student, Mihai Marcu s-a intersectat din nou cu Octavian Udriște: ”Stăteam pe strada Ștefan Furtună 303, acolo unde acum este Academia Națională de Educație Fizică și Sport, și mă duceam pe jos către Moxa. Octavian Udriște era pe trotuarul de vizavi și m-a văzut. Nu doar că m-a recunoscut, dar îmi reținuse și numele. Am discutat mai multe cu acea ocazie, mi-a spus cum să lucrez cu diferiți profesori din facultate, pe ce să insist”.
A fost o întâlnire episodică, dar care a contat mult în cariera viitoare a lui Mihai Marcu și pe care și-o amintește extrem de limpede și acum.
Din nou Depoul Brașov. Octavian Udriște era revizor general la CFR
Revenind la anul absolvirii studiilor universitare, Mihai Marcu a cerut să fie repartizat la Depoul Brașov, chiar dacă ar fi putut să opteze pentru București, având în vedere că avea media 9,00.
Între timp, cariera lui Octavian Udriște l-a dus departe de depoul în care cei doi se întâlniseră la începutul carierei lui Mihai Marcu. Numai că, în anii ’70, Octavian Udriște a fost numit revizor general la CFR și a venit la Depoul Brașov în interes de serviciu.
”A apărut într-o zi în depou, voia să se intereseze de o problemă legată de frânarea locomotivelor. Pentru cei care nu știu, funcția de revizor general era o sperietoare, toți stăteau smirnă în fața lui. În general, de revizorul general te ascundeai pe unde puteai, însă atunci m-a impresionat cum au venit la el toți oamenii din depou care-l cunoșteau – inginerii, maiștri, electricieni și așa mai departe. M-a impresionat acest lucru, am stat mult de vorbă atunci”, își amintește Mihai Marcu întîlnirea de acum cinci decenii.
Reîntâlnire la București. Mihai Marcu era vicepreședinte al SNCFR
După acest episod, carierele celor doi au luat-o din nou pe drumuri separate. Octavian Udriște a fost cooptat în echipa de ingineri care a făcut posibilă punerea în funcțiune a metroului bucureștean, iar Mihai Marcu a avansat în ierarhia de la calea ferată.
Următoarea întâlnire a avut loc în anii ’90, când Octavian Udriște era director general la Metrorex, iar Mihai Marcu vicepreședinte al Societății Naționale a Căilor Ferate Române (SNCFR). ”M-a rugat să îl ajut într-o chestiune legată de Institutul de Cercetare de la Electroputere Craiova”, își amintește Mihai Marcu. Ulterior, Mihai Marcu a fost Directorul Regionalei Brașov a SNCFR, după divizarea societății a plecat la pensie, dar în 2000 s-a dus director general la Marub Brașov.
Octavian Udriște a vizitat Marub Brașov, unde Mihai Marcu era director general
Un an mai târziu, destinele lor s-au întâlnit din nou, când Octavian Udriște a venit la Marub, în calitate de director al Siemens România, să prospecteze piața pentru a selecta fabrica de material rulant unde ar fi urmat să se asambleze noile automotoare Desiro (cunoscute ca ”Săgeata Albastră”).
”A venit în biroul meu, împreună cu niște directori nemți de la Siemens, iar aceștia s-au mirat cât de simplu era. Le-am explicat că nu pot să-mi amenajez luxos biroul în condițiile în care Marub abia evitase falimentul”, spune Mihai Marcu. Într-un final, decizia luată la București a fost ca automotoarele Siemens Desiro să fie asamblate la Astra Vagoane Călători.
S-au reunit la Conferințele Club Feroviar
Iar s-au separat drumurile carierelor celor doi ingineri. Însă după câțiva ani, Octavian Udriște și Mihai Marcu s-au reîntâlnit la Conferințele Club Feroviar și au continuat să se vadă și să discute în acest cadru, an de an. Între timp, se mai vedeau pe holurile Palatului CFR din București, sediul Ministerului Transporturilor: ”Îmi spunea mereu: <De când sunt pensionar, am luat la rând toți miniștrii și le-am spus că se distruge calea ferată>. Singurul care i-a dat atenție și l-a apreciat pe Octavian Udriște la adevărata lui valoare a fost Lucian Șova, dar a avut un mandat scurt ca ministru”.
Moartea lui Octavian Udriște l-a afectat mult pe Mihai Marcu, dar viața merge înainte. În finalul discuției noastre de la Bod, l-a caracterizat în câteva cuvinte pe Octavian Udriște: ”Îl consider o mare personalitate a căii ferate, cu un potențial tehnic extraordinar. După mine, a fost omul baricadei, l-am văzut întotdeauna ca pe un luptător”.
Nici acum nu a fost schimbată denumirea stației de metrou ”Timpuri Noi”
Pe 12 februarie 2024, anunțam cu mâhnire moartea lui Octavian Udriște, președintele onorific al Club Feroviar, cel care și-a dedicat toată cariera transportului pe calea ferată și care a fost ”părintele” metroului bucureștean.
Nu vom insista asupra biografiei sale, pe care orice feroviar veritabil o cunoaște și respectă personalitatea sa și ceea ce a făcut pentru transportul pe șină din România. Trebuie să menționăm însă că Octavian Udriște, timișorean de origine, era la a trei generație de feroviari din familie și că a ocupat diverse funcții în sistemul CFR și al metroului din Capitală.
Și, pentru că tot a venit vorba de metrou, nu putem decât să constatăm, tot cu mâhnire, că la un an de la moartea lui Octavian Udriște, stația de metrou ”Timpuri Noi” de pe Magistrala 1 a metroului, inaugurată în anul 1979 ca urmare a eforturilor depuse de Octavian Udriște, nu poartă nici acum numele său. Propunerea a existat, a fost aprobată în Consiliul de Administrație al Metrorex, însă apoi a rămas doar pe hârtie, pentru că s-au trezit să comenteze negativ unii ”influenceri”. Chipurile, denumirea ”Timpuri Noi” ar fi una de tradiție, intrată în mentalul bucureștenilor. Mai degrabă de tradiție comunistă, am spune noi.
