SNCF își dezvoltă trenurile Ouigo, varianta de TGV low cost pe care o folosește în lupta cu concurența

În plină expansiune la șase ani de la lansarea lor, trenurile Ouigo, varianta de TGV low cost, sunt folosite de SNCF ca mijloc de cucerire a noi categorii de public, ca laborator social și ca ripostă la sosirea concurenței.

TGV low cost

Lansat modest din suburbiile Parisului în aprilie 2013, trenul turcoaz și roșu circulă acum pe majoritatea liniilor franceze de mare viteză. Aceste garnituri au transportat anul trecut 11,6 milioane de persoane, adică 12% din traficul TGV.

Rațiunea de a fi a Ouigo ”este de a merge către noi clienți care nu călătoreau cu noi înainte”, explică Rachel Picard, șefa Voyages SNCF, citată de AFP. Aceștia ”au ales mașina personală, au ales autobuzul sau nu au călătorit”, completează șeful Ouigo, Stéphane Rapebach.

Abia în 2015 varianta de TGV low cost a SNCF ”a prins viteză” de dezvoltare. De atunci a accelerat, servind direct marile gări pariziene și ”seduce” familiile și tinerii care rezervă în ultimul moment, în funcție de preț.

TGV low cost, inspirat din domeniul aerian

”Pentru a face clienții să revină la marea viteză, trebuie să fie mai ieftin, de două ori mai ieftin decât la TGV”, spune Rapebach. De unde apare necesitatea reconsiderării modelului, inspirându-se din low cost-ul aerian. SNCF a pariat pe ”rame cu capacitate mai mare, cu 25% locuri față de TGV-ul clasic, care pot transporta 1.268 de persoane când sunt cuplate câte două unități, explică responsabilul.

Pentru a face loc, spune el, au fost eliminate clasa 1, barul și spațiile pentru bagaje. O altă rețetă este ”să rulăm la maximum ramele noastre, să optimizăm capitalul”. Acolo unde un TGV clasic circulă șase sau șapte ore pe zi, ”vărul” său Ouigo străbate căile ferate 12 sau chiar 13 ore zilnic. Pe de altă parte, biletele nu sunt vândute decât online.