Statutul feroviarului în Franța are zilele numărate. Grevele de anul trecut nu au rezolvat mare lucru, așa că de la 1 ianuarie 2020 SNCF va face angajări fără să țină cont de acest act normativ care a fost adoptat în 1920. În România, Legea privind Statutul personalului feroviar a fost aprobată la începutul verii de Parlament, dar președintele Klaus Iohannis a trimis-o la reexaminare.
Adrian Bărbulescu
Compania feroviară franceză de stat SNCF se pregătește pentru deschiderea pieței către operatorii străini și pentru acest lucru sacrifică Statutul feroviarului.
De la 1 ianuarie angajările nu se vor mai face pe baza acestui act normativ. Totuși, pentru a atrage personal, societatea propune salarii mai generoase pentru anumite posturi și pentru anumite regiuni, cum ar fi cea pariziană Ile-de-France.
De mai multe luni, administrația SNCF și sindicatele din cadrul grupului de stat poartă discuții informale pe marginea acestei ”revoluții” care va avea loc în sistemul feroviar francez. Acum, vara a trecut și discuțiile vor lua forma negocierilor.
Miercuri, 4 septembrie, o primă dezbatere la masa rotundă va reuni toate părțile implicate. O zi mai târziu, o altă sesiune de negocieri va avea loc, pe tema regulilor care le vor fi aplicate noilor angajați. Apoi, vineri, 6 septembrie se va discuta de formarea profesională și mobilitatea în cadrul grupului.
Devenit literă de lege în 1920, Statutul feroviarului în Franța garantează pe viață locul de muncă, avansări profesionale automate, avantaje în natură și un regim special al ieșirilor la pensie. Anul trecut autoritățile de la Paris au pus problema de maniera ”sacrificăm Statutul pentru a salva SNCF”. Nu se vor produce schimbări în cazul feroviarilor care sunt deja angajați, dar noii sosiți vor avea contracte în conformitate cu dreptul muncii general valabil.
Ce se schimbă și ce rămâne la fel
Dar să vedem mai exact ce prevede Statutul și ce schimbări vor interveni de la 1 ianuarie 2020.
Documentul din 1920 îi pune pe feroviari la adăpost de concedieri pe motive economice. Sunt prevăzute doar trei cazuri în care un salariat poate pleca din companie – demisia, pensia sau concedierea pentru o abatere foarte gravă. Statutul prevede o avansare automată, cu creșterea corespunzătoare a salariilor. Apoi, toți salariații dar și toți pensionarii feroviari au dreptul la ”facilități de circulație”, cu alte cuvinte bilete gratuite sau la prețuri modice pentru ei și pentru familiile lor. Însă de acest avantaj beneficiază și personalul contractual, așa că o abolire a Statutului nu va schimba nimic.
În fine, Statutul stabilește un regim special pentru pensionare. Până în 2016, vârsta de pensionare la 50 de ani pentru mecanicii de locomotivă și 50 de ani pentru ceilalți. Actul normativ se aplică pentru 92% dintre salariații grupului feroviar de stat, adică aproximativ 140.000 de persoane.
Conform promisiunilor făcute anul trecut de premierul francez Edouard Philippe, condițiile de pensionare nu vor fi modificate cu ocazia acestei reforme. Însă problema poate fi repusă pe tapet în orice clipă, mai ales că promisiunile guvernamentale fuseseră făcute la vremea respectivă pe fondul mișcărilor de protest.
Statutul feroviarului în Franța și în Belgia
Și feroviarii belgieni beneficiază de prevederile unui Statut similar cu cel al francezilor, adoptat în 1926. Dacă la SNCF sunt sub incidența Statutului 92% dintre angajați, la SNCB procentul este de 96%. Documentul le oferă salariaților drepturi, dar și îndatoriri suplimentare, ei fiind obligați să respecte ”interesul general”. În numele acestui ”interes general”, angajatorul poate lua decizii unilaterale.
În Belgia, orice persoană care se angajează la SNCB trebuie mai întâi să treacă printr-o perioadă de stagiu de un an de zile. În acest timp, el va fi format profesional și va fi evaluat în două rânduri, odată la șase luni. Dacă administrația nu este satisfăcută de calitatea muncii unei persoane, ea poate fi concediată, precizează jurnaliștii de la RTBF. În Franța, această perioadă de probă poate dura până la doi ani și jumătate.
În ceea ce privește gratuitățile la transport, ele sunt similare în cele două țări. În Belgia feroviarii circulă gratuit pe rețeaua Benelux și beneficiază de o călătorie dus-întors cu Thalys și o alta cu Eurostar. În Franța se acordă opt călătorii pe an cu trenurile de mare viteză (TGV).
Pe de altă parte, feroviarii belgieni au 11 zile libere pe an, iar cei francezi doar 10. În privința concediilor, lucrurile stau diferit – francezii au dreptul la 28 de zile de concediu încă de la angajare, iar în Belgia numărul zilelor crește odată cu vârsta, ajungând la 26 de zile la 50 de ani.
O altă diferență se constată în ceea ce privește modul de calcul al pensiei. În Belgia se iau în considerare ultimii patru ani de muncă, iar în Franța ultimele șase luni.
În România, Statutul personalului feroviar a rămas ca-n gară
Spre deosebire de Franța, în România abia acum se introduce Statutul personalului feroviar. Pe 3 iunie, Legea a fost trimisă la promulgare președintelui României, după ce fusese aprobată de Parlament. Pe 20 iunie însă, actul normativ a fost retrimis de Klaus Iohannis la Parlament, pentru reexaminare, iar între timp a intervenit vacanța parlamentară.
Prin Statut, s-a obținut mărirea coeficienților de ierarhizare la un nivel foarte apropiat de nivelul cerut de sindicate, respectiv coeficienții câștigați prin Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi 2008-2010. Totodată, s-a aprobat reducerea vârstei standard de pensionare cu cinci ani, fără penalizare, pentru întreg personalul feroviar, reușindu-se reducerea stagiului obligatoriu de cotizare de la 35 la 30 de ani.
În expunerea de motive la proiectul de lege, formulată de inițiatori, se arată că în rândul angajaților feroviari se înregistrează un grad ridicat de uzură fizică și psihică, din cauza condițiilor deosebite de muncă din acest sector de activitate. În momentul de față, este în vigoare Decretul nr. 360 din 1976 privind Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transporturi. Deputații și senatorii care au inițiat proiectul de lege consideră că reglementarea din perioada comunistă trebuia actualizată, ținând cont de modificările intervenite în ultimii 40 de ani în legislația națională și în cea europeană.
