Statul român, unul dintre cele mai ineficiente din lume, aici vorbind de organe de anchetă penală, CFR, organismele de investigare feroviară care nu au găsit niciun vinovat, n-a acordat niciun leu despăgubire familiei unei fete de 16 ani care în 2008 a decedat în acceleratul București-Iași, străpunsă de o șină ce a perforat podeaua vagonului. Ironia sorții, copila era fata unui angajat CFR expert în siguranță feroviară.
Cazul face obiectul unei anchete de presă realizată de publicația G4Media.ro.
Ultima anchetă penală a fost clasată în 2020, prin prescripție și există încă dubii legate de cauza exactă care a produs accidentul în care s-au înregistrat și patru răniți. ”Nu știu nimic de anchetă, nu am primit niciun document”, a declarat, luna trecută, pentru G4Media.ro, una dintre victimele din 2008.
În după-amiaza zilei de 10 mai 2008, Cosmina Alexandra Dimofte se afla în unul dintre compartimentele trenului accelerat București-Iași. Se întorcea în Focșani, orașul natal, de la București, unde o vizitase pe sora ei, studentă. Cosmina urma să împlinească 16 ani în octombrie și era în clasa a X-a, fiind șefă de clasă și una dintre cele mai bune eleve ale Grupului Şcolar Agricol din Focşani, după cum a declarat, în zilele următoare, directorul unității de învățământ.
Pe raza comunei Valea Călugărească, primele vagoane ale trenului au deraiat, iar podeaua vagonului a fost străpunsă de o șină. O bucată din aceasta a trecut prin podea și i-a străpuns gâtul fetei, care a murit în scurt timp. Presa vremii a relatat că în incident au mai fost răniți doi bărbaţi din Iaşi, cu vârste de 22 şi 50 de ani şi o femeie de 38 de ani din Bârlad care au fost duși la Spitalul din Ploiești unde au rămas internaţi, starea lor fiind stabilă. Cel de-al patrulea rănit, un ieşean de 41 de ani, nu a avut nevoie de internare.
Cosmina era fiica unui angajat al Căilor Ferate Române, stația Focșani, culmea, expert în siguranţa circulaţiei feroviare. Moartea ei a produs multă emoție atât la liceul unde învăța, cât și în orașul de baștină.
Trecerea timpului albește vinovatul, dar nu și durerea familiei
Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a comunicat că, în mai 2020, a clasat dosarul în care erau urrmăriți autorii necunoscuți, motivul fiind prescripția răspunderii penale în baza unei decizii a Curții Constituționale din 2018.
”Nu știu nimic de anchetă, nu am primit niciun document”, a declarat pentru G4Media.ro Maria Butunoi, rănită în accident, în prezent psiholog în Bârlad. Ea a mai afirmat că nu a primit niciun leu daune.
Incidentul a fost cauzat ”de intervenția umană (a unor persoane necunoscute cu scop cel mai probabil ilicit, înainte de deraiere sau după deraiere până la apariția echipei de cercetare) sau naturală (în timpul deraierii, prin antrenare) care a procedat la desfacerea piulițelor de pe șuruburile ce asigurau caseta de înzăvorâre, fapt ce a permis întredeschiderea acelor și pătrunderea buzelor bandajelor de la burghiul 2 și ale primelor patru vagoane deraiate, între ac și contraac”.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a transmis G4Media.ro că, după accident, a întocmit un dosar penal în care s-au făcut cercetări ce i-au avut în vizor pe mai mulți angajați ai Stației CFR Valea Călugărească, acuzațiile fiind de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă care a avut drept consecință accidentul și catastrofa de cale ferată. Toți au fost scoși de sub urmărire penală în 2011 după rezultatele unor expertize.
Biroul de Presă CFR SA nu a răspuns și la întrebarea dacă a ajutat în vreun fel familia angajatului său care și-a pierdut fiica. În mai 2009, la un an după accident, mama fetei, care lucra în Italia când s-a produs tragedia, declara că ”E prea dureros pentru noi să răscolim această poveste. Cosmina nu se întoarce dacă va merge cineva la închisoare, dar autorităţile au uitat prea repede că a murit un om. Vrem răspunsuri! (…) Încerc să mă ţin ocupată toată ziua, fac treabă, dar seara îmi e cel mai greu. La ora la care ar fi trebuit să vină de la şcoală Cosmina, stăm cu ochii pe uşă, şi eu, şi soţul, aşteptând să intre dintr-un moment în altul. Dar uşa nu se deschide…”
