Sistemele anticoliziune pe tramvaie, aflate în fază experimentală și încă neomologate de AFER, sunt ultima adăugire la o listă mai lungă de cerințe exotice solicitate în licitații de tramvaie din România, listă care mai conține și alte invenții precum pantografe la trenuri cu hidrogen, tramvaie ce se pot deplasa zeci de kilometri doar pe baterii sau scaune care se rotesc precum floarea-soarelui.
Sistemele anticoliziune pe tramvaie par a fi ultimul răcnet pe lista unor cerințe la licitațiile de achiziționare a materialului rulant, în special la cele de tramvaie inițiate de autoritățile locale. La aproximativ trei licitații curente de cumpărare de tramvaie, primăriile organizatoare au cerut ca tramvaiele să aibă ca dotare prezentă sau ca posibilitate viitoare de montaj sisteme de evitare a coliziunilor cu vehicule sau pietoni intrate pe șine.
În ultima sa licitație de achiziție a tramvaielor, Primăria Iași (vezi mai jos) cere ofertanților să ofere posibilitatea montării ulterioare a unui sistem de asistență anti-coliziune, compus constructiv dintr-un senzor optic, altul electromagnetic și o unitate centrală care să comunice cu magistrala CAN a tramvaiului.
Producătorii de material rulant consultați de Club Feroviar numesc cerințele „pretenții exagerate născute dintr-o reclamă și o lipsă crasă de profesionalism”. În ultimele luni, o importantă firmă germană a început un fel de tur al administrațiilor locale din țară pentru a le convinge să ceară la licitații această ”descoperire minune”. „Este prezentată pe la toate administrațiile locale din țară, își fac reclamă, exagerează performanțele produsului, influențând în felul acesta achizitorii. Aceștia, fără să verifice și să analizeze afirmațiile producătorului, trec în Caietul de Sarcini dotarea mijloacelor de transport cu această ”invenție minune”, neomologată pentru domeniul feroviar și care se regăsește doar montată pe anumite tramvaie pentru testare”, spune o sursă din zona producției de material rulant din România.
Cerințe în licitație identice cu caracteristicile produsului prezentat de comis voiajorii germani
Sunt două lucruri grave. Primul este acela că după informațiile noastre un astfel de sistem nu este omologat de către AFER pentru montare pe tramvaie. Al doilea lucru grav este faptul că cerințele autorităților contractante seamană ca două picături de apă cu caracteristicile produsului vândut de firma germană, ceea ce sugerează un abuz de piață. Astfel, sistemul anticoliziune cerut de Primăria Iași conține aceleași trei componente cu cel vândut de firma germană, şi anume un radar electromagnetic, un senzor optic și o unitate de procesare a informațiilor.
Or, una este să experimentezi acest sistem pe un tramvai parte a unui protocol semnat cu o companie locală de transport, alta e ca o administrație locală să ceară montarea pe tramvaie a sistemului neomologat AFER, netestat în viața de zi cu zi pe termen lung și obiect al unui monopol deținut de un singur producător.
Primăriile înghit nemestecată invenția germană
„Astfel de sisteme există și nu vedem care ar fi invenția, mai multe mărci de autoturisme sunt dotate cu aceste dispozitive care au și o funcție de acționare a frânei în anumite situații, dar numai sub supravegherea conducătorului auto. Un autoturism are o greutate de 1,5-2,5 tone, iar frânarea intervine doar dacă în față apare un alt mijloc de transport, autoturism sau camion și nu bicicliști, pietoni sau animale de companie, care de regulă au un comportament spontan. Spațiul de frânare în acest caz este redus, inerția de asemenea. A lăsa funcția de frânare, cel mai important dispozitiv privind siguranța pasagerilor pe seama unui dispozitiv electronic ar fi un gest de iresponsabilitate criminală, ținând cont de faptul că un tramvai transportă între 200-400 pasageri, adică 30-70 de tone, dezvoltând o forță de inerție colosală. Fără nicio analiză, fără nicio informare, dacă mai există așa ceva, undeva, toate autoritățile care organizează licitații pentru achiziția de tramvaie au prevăzut în Caietul de Sarcini dotarea obligatorie a tramvaielor cu acest sistem, care nu funcționează nicăieri, fiind extrem de riscant, nefuncțional și neomologat”, spune sursa menționată, adăugând că strict funcția de avertizare poate fi una de folos.
În ultimele luni, presa europeană a fost inundată cu articole laudative la adresa unui astfel de sistem. Așa-zisele referințe pe care le prezintă furnizorul la întâlnirile cu potențialii achizitori sunt doar articole de presă din orașele în care sunt montate dispozitive cu funcția de avertizare sonoră și nu prezintă documente emise de operatori consacrați din UE care să-și exprime aprecierile față de aceste dispozitive.
În vara anului trecut, firma în cauză a montat sistemul pe două tramvaie vechi Tatra la Budapesta și pretinde că în primele trei luni de teste au fost emise 1.000 de avertismente pe o lungime de 12.000 de kilometri parcurși.
În primavara anului acesta, la Cluj, firma în cauză a montat pe un tramvai Astra Vagoane model nou al companiei locale de transport un astfel de sistem în colaborare cu Primăria Cluj și cu Universitatea Tehnică Cluj-Napoca. Impunerea unui sistem experimental drept obligatorie la licitațiile de tramvaie din România riscă să ducă la neplăceri mai mari în trafic decât avantajele reprezentate și „este o mișcare fără discernământ față de orice provocare venită din vest”, spune sursa consultată de Club Feroviar.
Citește aici despre o altă „invenție” cerută în licitații, şi anume pantografele impuse trenurilor pe hidrogen. Autoritatea pentru Reformă Feroviară a renunțat la cerință după ce Club Feroviar a scris despre aberație.
