Un inginer, devenit din pasiune mecanic de locomotivă, a creat un simulator de conducere a mijloacelor de tracțiune, instrument cât se poate de util căilor ferate române. Deși după accidentul de la Bârsești din 2016 AGIFER a cerut introducerea simulatoarelor în pregătirea mecanicilor, CFR Călători privește cu dezinteres produsul, iar CENAFER, instituția care răspunde de pregătirea mecanicilor, visează la simulatoare mult mai scumpe cumpărate din vest. Un simulator românesc de conducere a locomotivelor pare că nu face trebuință nimănui.
„Ferește-mă de prieteni, că de dușmani mă feresc eu” este zicătoarea care se poate aplica mecanicului de locomotivă și inginerului de automatizări Marian Dascălu. Acesta și-a văzut produsul creat de el, un simulator de conducere a locomotivelor, respins pe motive obscure tocmai de reprezentanți ai companiilor și instituțiilor feroviare din țara sa, în condițiile în care el și-a prezentat produsul și peste graniță.
Simulator românesc de conducere a locomotivelor
Ideea creării simulatorului i-a venit acum 15 ani, însă doar acum trei ani s-a apucat serios de muncă. Ajutat de mai mulți colegi și specialișli în toate domeniile implicate (de la partea de hardware la cea de simulare și grafică 3D), Dascălu, prin firma sa, a creat un produs care costă câteva sute de mii de euro comparativ cu alte simulatoare vândute cu milioane de euro de către companii din vest.
Acest aparat simulează peste 130 de defecte ale materialului rulant și testează personalul de conducere pentru situații de genul celei survenite săptămânile trecute la Galați când o locomotivă ieșită din depou a accelerat necontrolat lovind o garnitură de călători. De altfel, după accidentul de la Bârsești din 2016, AGIFER a recomandat introducerea testării mecanicilor cu ajutorul simulatoarelor.
Cerința AGIFER a fost ignorată și, după cum știm, săptămânile trecute a avut loc un alt accident grav la Galați, soldat cu un deces.
Ce face simulatorul
În dotare opțională, simulatorul poate reproduce mișcarea peste joante și schimbătoare de cale. Tehnologia folosită la simulator este identică cu cea folosită la locomotive reale, piesele fiind omologate pentru uz la calea ferată.
Simulatorul poate fi așezat în sisteme de transport gen container standard, remorcă de camion sau în vagoane de cale ferată.
Simulatorul ajută la depășirea unor riscuri asociate companiei (operatorului economic) când angajează o persoană pe funcția de mecanic de locomotivă:
➢ dacă acea persoană nu are vocația necesară meseriei, fie nu va performa (fiind necesară punerea sa la dispoziția societății ori concedierea sa, deci resurse irosite), fie va performa foarte târziu, adică va învăța și se va califica pe banii firmei angajatoare, pe lângă timpul și banii investiți, existând riscul ca acea persoană, acum calificată, să se mute la alt operator economic;
➢ conform instrucției feroviare “Instrucțiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar – nr. 201” “Mecanicului ajutor/fochistului îi este interzis să pună locomotiva în mișcare.”. Practic, mecanicul ajutor, în absența unui simulator, nu are unde să își rafineze aptitudinile decât la o “mică înțelegere” cu mecanicul titular (fapt contrazis de instrucție și regulamente) ori când unitatea angajatoare consideră că acea persoană a împlinit toate calitățile necesare pentru a fi trimisă la autorizarea pentru o categorie ierarhică superioară, unde conducerea trenului este permisă doar sub supravegherea mecanicului formator ori a instructorului. În aceste condiții, perioada efectivă de asimilare a cunoștințelor necesare pentru a trece prin stagiile de pregătire conform OMT615 se lungesc mult dincolo de duratele minime, totul pe cheltuiala financiară a operatorului.
Pe lângă riscuri asociate cu persoana care trebuie instruită în absența unui simulator, trebuie luate în considerare și alte aspecte:
➢ utilizarea simulatorului contribuie la recunoașterea secțiilor de remorcare;
➢ practicile de condus economic pot fi exersate în diverse situații, deci se pot obține economii în exploatarea reală;
➢ duratele și stagiile de pregătire cu formator ori instructor pot fi reduse spre minimul legal (conform OMT615) chiar și în absența unei legislații care să recunoască utilizarea simulatorului în pregătirea profesională, știindu-se că tipic, un mecanic pentru conducere simplificată se obține undeva în 2-3 ani sau mai mult, în funcție de implicarea și aptitudinile persoanei instruite, deci mult peste cele 1000 de ore minime (~6luni) necesare legal, astfel că orele petrecute la simulator contribuie la desăvârșirea aptitudinilor privind conducerea și deservirea simplificată a trenurilor și reducerea timpului în vederea autorizării pentru conducerea trenurilor în regim simplificat;
➢ deprinderi specifice conducerii trenului și aspecte legate de siguranța circulației pot fi dobândite într-un mediu controlat, pe simulator și nu pe vehicule feroviare reale care trebuie să circule în siguranță, eficient și la timp, iar pregătirea pe locomotivă direct nu facilitează aceste lucruri:
- mecanicul titular poate fi deranjat și distras de la exercitarea meseriei, cu consecințe potențial nefaste la siguranța circulației de întrebările unui mecanic ajutor debutant care caută răspunsuri privind diversele și multele elemente specifice conducerii unui tren, și el fiind distras de la rolul și atribuțiile reglementate de instrucția 201;
- efectuând ore de conducere la simulator, mecanicul debutant nu trebuie să fie strict supravegheat de formator sau instructor, menținerea și dobândirea competențelor poate fi simplificată, deci se pot obține economii financiare prin exersarea unor tehnici de conducere și operațiuni speciale.
➢ utilizarea simulatorului la cererea expresă a unui mecanic care dorește să se expună, într-un mediu controlat, la niște situații deosebite (de exemplu, porniri din rampă în condiții grele de aderență, circulația pe o secție cu profil variabil, frânarea unui tren cu procent mic de frână pe o pantă cu aderență mică etc.) poate fi privită ca o investiție în asigurarea siguranței circulației, ținând cont că potențialele pagube din producerea unor incidente și accidente la calea ferată se soldează cu pierderi imense de natură umană și financiară.
Ceea ce ar putea fi văzut ca o limitare a simulatorului, existentă însă pe oricare simulatoare din lume, e necesitatea de a modela 3D și introduce în memoria mașinii toate traseele pe care se dorește obținerea unei autorizări la formarea profesională. Este însă practic imposibil și extrem de scumpă (ca să nu vorbim de lipsa utilității) introducerea în memoria mașinii a zeci de mii de kilometri de cale ferată cu toate detaliile aferente, clădiri, gări, vegetație etc.
Simulatorul creat de Marian Dascălu oferă demonstrativ o simulare a unui traseu Caransebeș – Balota.
Delegație CFR Călători menită să demonstreze că nu se poate
În luna august a anului trecut, o delegație CFR Călători a asistat la o demonstrație a simulatorului la Cluj, potrivit unor surse din cadrul operatorului feroviar de stat. În urma vizitei, CFR Călători a ajuns la anumite concluzii favorabile privind numărul ridicat de defecte simulate, aproximativ 130, posibilitatea adăugării de secții de circulație și defecte ale instalațiilor de semnalizare, respectarea normelor UIC 612 și UIC 651 privind bordul locomotivelor.
Oferta a fost însă refuzată în final pe baza unor argumente cumva absurde, şi anume absența referirilor la sistemele ERTMS (care pot fi montate pe simulatoare, dar care lipsesc în practică în România), durata ridicată a timpului necesar introducerii secțiilor de formare (niciun producător din lume nu oferă pe loc aceste secții, iar oferta se face la prețuri de milioane de euro), variația mare a configurațiilor de borduri ale locomotivelor. Simulatorul testat corespunde celor două norme UIC, fiind asemănător cu bordul locomotivelor Siemens Vectron și cumva al noilor rame Alstom.
Solicitarea unei game exhaustive a secțiilor de circulație e absurdă. Formarea continuă presupune existența unor simulatoare per tip de locomotivă și pentru o secție de circulaţie. De exemplu, un mecanic de la Dej care urmează formare continuă nu va fi pus să parcurgă Bucureşti-Craiova, căci pe certificatul său complementar nu are acea secție de circulaţie. Programele de formare continuă sunt aferente punctului de lucru unde sunt angajați mecanicii. Nimeni de pe planetă nu poate face așa ceva”, susține un angajat CFR Călători.
Și, în fine, a doua lovitură a venit din partea CENAFER, instituție care sub conducerea actualului director general ar prefera produsele mai scumpe, cumpărate din Europa de Vest. Tentativele inginerului român de a colabora cu CENAFER pe tema simulatorului au eșuat la momentul la care a fost schimbată conducerea instituției, venind actualul manager al instituției responsabile cu pregătirea mecanicilor de locomotivă.
Alte impedimente au fost de ordin legislativ. Legislația românească în domeniu nu recunoaște orele petrecute pe simulator ca ore de practică decât ca activitate suplimentară. Ca urmare, din cauza faptului că statul a decis ca singura formare profesională să fie cea oferită de CENAFER și nu de operatorii privați, aceștia din urmă nu au avut niciun interes până acum să investească în simulatoare.
Marian Dascălu a încercat să își vândă produsul și în Germania și Austria, moment la care s-a lovit de întrebarea: Dacă e așa de bun, de ce nu vi s-a cumpărat din România?”, povestește el.
Simulatorul ar aduce însă o ameliorare substanțială a calității pregătirii noilor mecanici de locomotivă școliți în ultimii ani de către CENAFER în sesiuni pe aplicația Zoom.
Informațiile obținute de Club Feroviar de la surse oficiale din domeniu sunt că în curând achiziția unor simulatoare va deveni obligatorie după modificări impuse în urma recentelor accidente feroviare.
