spot_img
luni, ianuarie 30, 2023
spot_img

Săraci, dar nepoluați. Taxă obligatorie auto în centrul municipiilor

Deși municipiile din România nu au o infrastructură rutieră sau feroviară corespunzătoare și un parc de vehicule pentru transport public potrivit, Guvernul a adoptat luni măsuri draconice împotriva celor care utilizează autoturismele cu motoare termice pentru a se deplasa în orașe. Cât de curând se va introduce o taxă obligatorie auto în centrul municipiilor.

Castanele vor fi scoase din foc însă cu mâna administrațiilor locale ce vor fi obligate, sub sancțiunea tăierii fondurilor naționale sau europene, să introducă taxe în zonele „cu emisii zero”, de regulă cele centrale.

Măsurile sunt incluse într-un act normativ – „Proiect de lege privind mobilitatea urbană durabilă” care figurează pe lista proiectelor aprobate de Guvern.

La prima vedere, proiectul, cu titulatură pretențioasă, în ton cu marile țeluri ale lumii civilizate, pare unul nevinovat ce își propune binele românilor. O lectură atentă arată însă altceva.

Taxă obligatorie auto în centrul municipiilor

„Actul normativ stabilește cadrul general și instituțional pentru promovarea și gestionarea mobilității urbane durabile la nivel național. Obiectivul acestei reforme este de a îmbunătăți condiţiile de mobilitate în zonele urbane și rurale, de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi și de a spori siguranța rutieră în zonele urbane, prin soluții digitale și ecologice de transport. Beneficiarii direcți sunt autoritățile publice locale și cetățenii, prin reducerea congestiei la nivelul orașelor, îmbunătățirea mobilității pentru desfășurarea activităților zilnice atât ale locuitorilor, cât și ale agenților economici”.

Toate municipiile de rang 0 (București) și 1 (11 municipii, alte 89 având rang 2) au obligația realizării unor planuri de mobilitate urbană durabilă fără de care nu vor mai putea accesa fonduri europene. „Autoritățile publice locale care nu respectă prevederile prezentei legi nu vor beneficia de finanțare din programele cu fonduri europene sau fonduri naționale gestionate de autoritățile publice de la nivel central”.

Municipiile cu rang 0, respectiv 1 au obligația să instituie până la 31 decembrie 2025 zone cu emisii zero, stabilite în baza planului de mobilitate urbană durabilă. Municipiile reședință de județ, altele decât cele de rang 1, au obligația să instituie până la 31 decembrie 2025, acolo unde este cazul, zone cu emisii scăzute, stabilite în baza planului de mobilitate urbană durabilă.

Ce se întâmplă în interiorul zonelor cu emisii scăzute

În interiorul zonelor, clasicele autovehicule cu motoare termice nu vor avea acces sau vor trebui să plătească o taxă.

În interiorul perimetrului zonelor cu emisii zero, respectiv cu emisii scăzute este permis accesul doar pentru autovehiculele care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții:

  1. respectă standardele de emisii ale zonei;
  2. achită taxa aferentă zonei;
  3. sunt exceptate sau beneficiază de reducere de până la 100% de la plata taxei”.

Bineînțeles că Guvernul este mai înțelegător cu autobuzele societăților de transport public, deși și unele dintre acestea sunt cât se poate de poluante. „Prevederile alin. (1) nu se aplică vehiculelor aferente serviciilor publice de intervenție, respectiv vehiculelor care asigură serviciu public de transport de persoane”.

Standardele de emisii, taxele și excepțiile aferente zonelor cu emisii zero, respectiv emisii scăzute se stabilesc de către autoritățile administrației publice locale.

Parcul de autovehicule ale autorităților locale va trebui să conțină cel puțin 5% vehicule cu emisii zero până în 2025 și 50% până la finele lui 2040.

Benzi dedicate transportului în comun

Municipiile reședință de județ au obligația să instituie până la 31 decembrie 2025 benzi dedicate transportului în comun, în baza prevederilor planului de mobilitate urbană durabilă pentru liniile de transport public cu o viteză medie de deplasare mai mică de 15km/h.

„Prin bandă dedicată se înțelege banda de circulație desemnată pentru a acorda prioritate vehiculelor de transport public, separându-le de alte moduri de trafic și permițându-le să se deplaseze prin zone aglomerate mai rapid și mai eficient”.

Autoritățile administrației publice locale vor lua măsuri care să limiteze utilizarea autovehiculelor personale în orașe.

  • În proiectarea străzilor de categoria III și IV stabilite în Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, în special a celor din zonele rezidențiale, se vor amenaja locuri de parcare pentru biciclete și motociclete.
  • Planul de mobilitate urbană durabilă va cuprinde o secțiune dedicată parcajelor, care să fundamenteze proiectarea, implementarea și monitorizarea politicilor de parcare și staționare la nivel local.

Răspunde Ministerul Dezvoltării

Toate aceste măsuri vor fi puse în practică de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației – autoritatea de la nivel central responsabilă cu domeniul mobilității urbane durabile, numit în continuare ministerul de resort. Acesta va colabora cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și cu alte autorități și instituții publice cu atribuții conexe.

Fiecare administrație va propune un set de indicatori privind mobilitatea urbană de la nivel local, stabilit prin Ordin comun al ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și al ministrului Transporturilor. Administrațiile locale au obligația de a transmite anual Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației lista cu datele privind infrastructura de reîncărcare a vehiculelor electrice sau hibride destinate publicului, în format digital.

Trotuare de calitate și neobstrucționate

Dezvoltarea orientată spre tranzit are la bază următoarele principii:

  1. asigurarea mobilității de bază pentru toți locuitorii prin trotuare de calitate și neobstrucționate;
  2. proiectarea unor spații publice dinamice, cu mobilier stradal, elemente de peisagistică și fațade active ale clădirilor;
  3. proiectarea străzilor pentru siguranța bicicliștilor prin reducerea vitezei proiectate sau crearea de benzi ciclabile separate, precum și asigurarea unei rețele ciclabile complete, cu elemente de umbrire adecvate, suprafețe netede și parcare securizată;
  4. îmbunătățirea accesului la bunuri, servicii și transport public printr-o rețea densă de rute pietonale și ciclabile care să creeze conexiuni scurte, variate și directe;
  5. reducerea dependenței de autovehicule personale prin transport public frecvent, rapid, predictibil și de mare capacitate;
  6. stimularea utilizării transportului public, a mersului pe jos și cu bicicleta prin introducerea unor taxe de parcare și reducerea volumului de parcări disponibile;
  7. intensificarea utilizărilor rezidențiale și comerciale în jurul stațiilor de transport public de mare capacitate pentru a asigura accesul tuturor rezidenților și angajaților la transport public de calitate.

Mersul pe jos face bine

Atât în zonele propuse spre urbanizare, cât și în zonele deja urbanizate propuse spre regenerare, modurile de transport vor fi prioritizate încă de la faza de proiectare, după cum urmează: mers pe jos, mers cu bicicleta, transport public, autoturism personal.

„Pentru a asigura condițiile care să susțină eficiența serviciilor publice urbane, inclusiv transportul public, se recomandă o minimă densitate rezidențială”, spune legea.

Planificarea și proiectarea rutelor de transport public în municipiul București și în municipiile de rangul I trebuie să urmărească îndeplinirea următoarelor ținte până la 31 decembrie 2030:

  1. 90% dintre terenurile cu utilizare rezidențială din zonele deja urbanizate sau propuse spre urbanizare să aibă acces pietonal la rețeaua de transport public conform prevederilor anexei nr. 2;
  2. instituțiile de învățământ, medicale, de îngrijire a vârstnicilor și comunitare să fie situate pe o rază de 200 de metri față de o stație de autobuz, de troleibuz, de tramvai, de tren ori metrou, existentă sau propusă;
  3. stațiile de autobuz, troleibuz și tramvai din interiorul localităților să fie amplasate în zone atractive, la distanță de cel mult 300 m una față de alta, conform determinărilor autorităților contractante a serviciilor de transport public local de călători și coroborat cu specificul geografic și de densitate;
  4. cel puțin 60% din populație se află la mai puțin de 500 de metri distanță de o linie de transport public unde frecvența maximă este de 20 de minute.

Proiectul de lege poate fi unul bun în teorie. Nu se știe ce efecte va avea însă în municipiile României aglomerate, cu blocuri băgate unele în altele și densități mari ale locuirii, cu o Poliție rutieră ineficientă, aptă să stea pe dreapta pentru a urmări pe cei care depășesc viteza legală, fără spații de parcare, cu parc de transport public ruginit, de condiție proastă și aglomerat.

Ultimele Articole