Reprezentanța CFR Marfă la Frankfurt a dispărut în urmă cu 12 ani, printr-o decizie ”din pix” a lui Mihai Frăsinoi, aflat atunci la primul său mandat de director general al Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă. O decizie managerială cel puțin discutabilă, în urma căreia România ar fi pierdut contracte importante aflate în derulare, dar și oportunități imense de dezvoltare ulterioară a sectorului feroviar.
Articol de Adrian Bărbulescu și Doru Cireașă
Cel care a pus pe picioare reprezentanța Căilor Ferate Române în capitala financiară a Germaniei a povestit în exclusivitate pentru Club Feroviar cum s-a trezit, la începutul lunii mai 2010, că tot ceea ce clădise se ducea pe Apa Sâmbetei.
Vasile Ciobică a început în 1997 demersurile pentru înființarea unei reprezentanțe la Frankfurt a Societății Naționale a Căilor Ferate Române (SNCFR), iar în 1998 aceasta a fost deschisă oficial. Căile ferate române intrau în ”lumea bună” a feroviarilor europeni. La inaugurarea reprezentanței, alături de oficiali ai SNCFR, au participat și responsabili de rang înalt ai Deutsche Bahn.
Reprezentanța CFR Marfă la Frankfurt, cifră de afaceri de 10 milioane de euro
Câteva luni mai târziu, în octombrie 1998, Guvernul României a decis divizarea SNCFR și înființarea CNCF CFR SA, CFR Călători și CFR Marfă, în principal. Reprezentanța de la Frankfurt nu s-a desființat însă, ci a trecut în ”ograda” nou înființatei CFR Marfă.
„Lucrurile mergeau foarte bine, deja ajunsesem să închei peste 70 de contracte pe an, iar cifra de afaceri era undeva pe la șase milioane de ECU (precursorul monedei unice europene euro – n.red.), echivalentul a șapte-opt milioane de euro în banii actuali. În 2010 ajunsesem deja la o cifră de afaceri de 10 milioane de euro”, povestește Vasile Ciobică pentru Club Feroviar ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de un deceniu.
Un document care anunța o decizie ce intrase deja în vigoare
Cum spuneam, reprezentanța de la Frankfurt nu s-a desființat odată cu spargerea SNCFR. Acest lucru s-a produs însă 12 ani mai târziu, în 2010, când la conducerea CFR Marfă se afla Mihai Frăsinoi, cel care a revenit anul trecut în funcția de director general al operatorului feroviar de stat de transport de marfă.
Pe 7 mai 2010, SNTFM CFR Marfă SA trimite o comunicare oficială în atenția ”tuturor partenerilor contractuali aflaţi pe teritoriul Germaniei şi oricăror persoane interesate”. Practic, în document se anunța o decizie care intrase deja în vigoare pe 1 Mai (zi nelucrătoare!), privind încetarea reprezentării comerciale a societății în oraşui Frankfurt am Main, Germania.
„Ca urrnare a încetării reprezentării CFR Marfă SA în oraşul Frankfurt am Main, cu aceeaşi dată este şi retras mandatul de reprezentare comercială a CFR Marfă pe teritoriul Germaniei al domnului Vasile Ciobică, care va reveni la sediul societății din România. Domnul Vasile Ciobică este împuternicit să îndeplinească formalităti şi să semneze orice documente în legătură cu încheierea misiunii de reprezentant la Frankfurt am Main, inclusiv rezilieri de contracte, procese-verbale de predare-primire şi documente în legătură cu asigurarea transportului în România a bunurilor proprietatea CFR Marfă existente la sediul din Frankfurt am Main”, se precizează în documentul citat.
Reprezentanța, desființată chiar înainte de semnarea unui contract important
De fapt, era cronica unei morți anunțate cu câteva zile înainte, iar decizia a picat într-un moment cât se poate de prost, România ratând o investiție importantă.
„Pe 4 mai 2010 mi s-a spus de la București că reprezentanța se închide. A trebuit să plătesc în continuare, timp de trei luni, chiria la sediu, telefoanele și alte contracte, care nu pot fi reziliate de pe o zi pe alta. Mai grav este însă faptul că pentru data de 5 mai trebuia să aibă loc la Constanța semnarea unui contract privind înființarea unui Terminal de logistică și de asamblare a autoheviculelor, o investiție a celor de la BLG Bremen. Fusesem deja la Constanța cu o echipă de experți de la BLG pentru modificarea punților cele două ferry boat-uri, Eforie și Mangalia, pentru preluarea CKD-urilor (pentru automobile) de la Gioia Tauro (Italia) și apoi aduse la Constanța pentru montaj. Era vorba de o investitie de 100 de milioane de euro și cel puțin 300 de noi locuri de muncă. Livrări. Cum reprezentanța s-a închis, a picat și această investiție”, își amintește Vasile Ciobică.
Reprezentanța CFR Marfă la Frankfurt era profitabilă
El nu înțelege nici acum de ce a fost închisă reprezentanța de la Frankfurt, în condițiile în care era profitabilă și pregătise multe contracte favorabile statului român: „Reprezentanța era pe plus, n-am înțeles de ce s-a închis. Era o piață foarte bună, păcat că am pierdut-o. Discutasem cu cei de la uzina din Aachen pentru un contract de colaborare pentru producția de automotoare, iar o parte din componente urma să fie produsă în România. S-a negociat și înființarea unui joint-venture cu DB Personenverkehr, care avea o însemnătate deosebită pentru CFR, și ca investiție, și ca tehnologie, a fost abandonat. Multe alte contracte au fost semnate sau urmau să fie semnate. S-au risipit 13 ani, au mai rămas doar niște rapoarte”.
După acest episod, Vasile Ciobică a întrebat la București care este viitorul lui. I s-a răspuns în doi peri că, dacă îl interesează, poate primi un post de inginer 3 la Iași, în cadrul CFR Marfă. Până la urmă, a rămas în Germania, unde a înființat o societate de profil, Eurorail Logistics.
A lăsat România în urmă, însă își aduce aminte cu tristețe de oportunitățile ratate de statul român din cauza unei decizii manageriale discutabile.
Mihai Frăsinoi despre Vasile Ciobică: Ce a făcut 12 ani? Acum și-a adus aminte?
Întrebat de Club Feroviar asupra acelui episod, Mihai Frăsinoi (aflat acum la al doilea mandat de director general al CFR Marfă, numit în funcție anul trecut de fostul ministru al Transporturilor Cătălin Drulă) este suprins în primul rând de faptul că Vasile Ciobică și-a adus aminte abia acum de desființarea reprezentanței: „Desființarea a fost făcută în 2009 sau 2010 dacă nu mă înșel (2010 – n.red.). Eram, într-adevăr director, dar sunt lucruri de acum 11 ani. Vine la 12 ani de la desființare și spune că avea profit? De ce nu a spus nimic atunci?”.
Apoi, Mihai Frăsinoi acuză anii grei de atunci. „Trebuie să vă aduceți aminte de criza care a fost în 2010 Și 2009. În 6 martie (2010 – n.red.) s-a făcut restructurare de 6.000 de oameni”, afirmă el.
2010, anul cel mai negru pentru CFR Marfă
Într-adevăr, în mandatul de director general din 2010 al lui Mihai Frăsinoi s-a înregistrat cea mai mare pierdere de la înființarea CFR Marfă, și anume de peste 535 de milioane de lei, la o cifră de afaceri de peste 999 de milioane de lei. Pierderea a fost de peste 50% din valoarea cifrei de afaceri şi asta în condiţiile în care a fost disponibilizat la începutul anului 2010 un număr uriaș de salariați, și anume 5.179.
Cât privește profitabilitatea reprezentanței, Mihai Frăsinoi spune că aceasta trebuie analizată în context general. „Au fost niște proiecte pe care le-am dus la bun sfârșit, dar asta nu înseamnă ca profitul a fost numai al lui. Am făcut niște transporturi, dar asta nu înseamnă că totul se alocă reprezentanței din Germania. Apoi, reprezentanța nu avea activitate ca să justifice apartament, și familie, și studii, și chirie, și una, și alta, și salarii în valută (pentru angajații acesteia – n.red.)”, mai spune el.
