Chicago este una dintre metropolele lumii care deşi are un sistem de tranzit bine definit, traficul rutier domină capitolul de probleme de mobilitate şi impact asupra mediului.
Autorităţile au planificat proiectele de modernizare şi extindere a sistemului de transport public, inclusiv a vehiculelor, însă implementarea acestora se face, evident, în mod treptat. Există o serie de proiecte care se află în faza de construcţie, unele au fost finalizate şi lansate, însă există alte liste cu proiecte prioritare care în mare parte beneficiază de o finanţare mult prea mică sau celor faţă de necesarul investiţional. Conform autorităţii de transport din Illinois, proiectele se ridică la peste 30 miliarde USD, dar finanţarea lipseşte în mare parte. Agenţiile de transport au planuri pentru implementarea acestora, însă nu pot fi realizate dacă nu se livrează o finanţare anuală stabilă care să asigure şi un flux constant de lucrări şi care să crească nivelul de încredere al investitorilor.
2.7 milioane de locuitori trăiesc în Chicago, oraș a cărei zonă metropolitană are 16 districte, casă pentru peste 8.9 milioane de cetăţeni, fiind a treia cea mai populată regiune urbană şi suburbană a Statelor Unite ale Americii.
Activitatea generală a unui oraş este caracterizată de gradul său de mobilitate şi de infrastructura pe care o oferă în acest sens, însă este nevoie de abordarea unei viitoare cereri care nu doar că este în creştere, ci se va confrunta constant şi cu problema impactului asupra mediului, pentru care este nevoie de o tranziţie către sistemele de transport durabile şi eficiente, care să reducă costurile şi riscurile şi care în acelaşi timp să ofere mobilitatea de care are nevoie fiecare cetăţean.
Un oraş mare, cu o populaţie numeroasă şi o activitate economică extrem de dinamică şi diversificată, are nevoie de mobilitate accesibilă şi rapidă care contribuie la creşterea productivităţii, a economiei şi a regiunii în general datorită atractivităţii fondurilor şi finanţărilor în proiectele implementate. Autorităţile accentuează nevoia unei mobilităţi durabile şi necesitatea de a dezvolta sistemele de tranzit şi a infrastructurii transportului public deoarece este unul din punctele forte de reducere a emisiilor şi a costurilor de transport ale oraşului. Ca urmare, cetăţenii care trăiesc sau îşi desfăşoară activităţile zilnice utilizând transportul în comun sau se axează pe mobilitatea activă îşi îmbunătăţesc sănătatea şi în același timp contribuie la obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, la creşterea economiei regionale, la eficacitatea costurilor privind serviciile, reducându-se costurile cheltuite pe transport, în special la nivel individual. Conform unui raport al autorităţilor din Chicago, la fiecare 1% reducere a costului privat al transportului va determina ca 1 miliard USD pe an să fie cheltuite cu necesităţile de bază ale unei familii şi să optimizeze nivelul numărului de locuri de muncă în sectorul de sănătate. De asemenea, oamenii care locuiesc în zonele de proiect Transit Oriented Development (TOD) au acces la 1.73 mai multe locuri de muncă decât cei din afara acestor tipuri de proiecte care în perioada 2016-2019 a creat peste 75.500 de noi locuri de muncă.
În afară de aceste considerente, transportul şi activitatea comercială reprezintă 13% din producţia oraşului Chicago, fiind un centru al conexiunilor pentru primirea şi livrarea mărfurilor, mai ales în condițiile în care în perioada pandemiei comerţul online s-a dezvoltat semnificativ. De asemenea, industria are avantaje datorită unei cereri domestice mari, iar Chicago are capacitatea de a oferi facilităţile, terminalele şi reţeaua care să asigure un flux de trafic rapid, în special de calea ferată care se dezvoltă împreună cu noi terminale intermodale.
Pe ambele segmente – de marfă şi pasageri, transportul din Chicago continuă să se dezvolte ca centru de distribuţie pentru Midwest, dar şi ca hub de transport pentru călători către toată reţeaua de transport a ţării şi la nivel internaţional.
Oraşul şi zona sa metropolitană beneficiază de un sistem de transport cuprinzător, care oferă conectivitate către principalele puncte prin infrastructura rutieră, reţeaua de biciclete şi cea de tranzit.
Datorită aportului pe care l-a adus societăţii, sistemul de transport devine un element tot mai subliniat în strategiile de rezilienţă şi dezvoltare a comunităţilor, fiind şi cazul oraşului Chicago, în timpul pandemiei autorităţile reuşind să finalizeze un plan strategic care se axează pe a răspunde rapid şi eficient provocărilor viitoare ridicate de creşterea accesului, crearea unui sistem de tranzit eficient şi rapid. În funcţie de unghiurile din care se vede abordarea, documentele includ reducerea timpului de călătorie şi creşterea cotei de transport public în şi din afara oraşului, şi extinderea serviciilor şi a infrastructurii pentru a oferi accesul necesar creşterii sistemului de transport public. Această orientare determină dezvoltarea economică, abordarea problemei schimbării climatice şi oferă acces facil către locurile de muncă.
Northeastern Illinois şi orașul sunt dependente de un sistem de transport rapid care are nevoie de îmbunătăţire şi dezvoltare pentru care Regional Transportation Authority a publicat o strategie de dezvotare până în 2023, ce pune pe primul loc tranzitul şi implementarea proiectelor şi programelor care, dacă li s-ar aloca 2-3 miliarde USD pe an printr-un program de capital, ar putea să fie executate. Conform Regional Transportation Authority, strategia Invest in Transit este un document ce ar putea genera accentuarea investiţiilor în sistemele de tranzit care ar trebui să devină coloana vertebrală a sistemului de transport atât a oraşului, cât şi a regiunii, dar şi principala sursă de scădere a nivelului de emisii.
Documentul, care se axează pe trei obiective centrale, subliniază realizarea unor proiecte importante pe care agenţiile de transport ar dori să le implementeze, însă problema este de finanţare, deoarece nu acoperă toate proiectele din cauza finanţării limitate, impusă prin programul de capital. Dacă s-ar aloca o finanţare anuală şi stabilă cuprinsă între 2 – 3 miliarde USD pentru următoarea decadă, proiectele ar putea fi finalizate şi ar aduce beneficii economice şi sociale regiunii.
Toate proiectele sunt estimate la 30.5 miliarde USD, însă nu au finanţare alocată în totalitate şi includ 26 de proiecte pentru Chicago Transit Authority cu o valoare de 17.9 miliarde USD, 10 proiecte ale Metra cu un nivel investiţional necesar de 11.6 miliarde USD şi 1 miliard USD pentru 21 de proiecte ale Peace, o divizie a Regional Transportation Authority care oferă servicii de transport cu autobuzul în regiunea metropolitană a oraşului.
Finanțare
Proiectele Chicago Transit Authority au cea mai mare valoare şi din totalul numărului de proiecte, 12 se referă la cele ce vizează transportul pe şină, cu o valoare de 15.2 miliarde USD. Proiectul cu cea mai mare valoare, 8.7 miliarde USD, este cel al modernizării Red Purple (RPM) cu următoarele etape ce au ca scop optimzarea semnificativă a capacităţii şi a timpului de călătorie, precum şi calităţii serviciilor pe aceste două mari şi aglomerate coridoare de tranzit. Proiectul beneficiază de 2.1 miliarde USD, finanţare inclusă în programul de capital, însă 6.6 miliarde USD reprezintă restul de cost al proiectului care nu a primit finanţare. Proiectul include două mari componente ce vizează realizarea Red-Purple bypass şi modernizarea secţiunii Lawrence – Bryn Mawr.
În cadrul proiectului, CTA a demarat lucrările de construcţie a bypass-ului la nord de staţia Belmont pentru a elimina aglomerarea din reţea şi a oferi introducerea unui număr mai mare de trenuri şi creşterea vitezei de deplasare a trenurilor pe cele două linii cu 60%. Această componentă a proiectului include şi reconstrucţia structurii şinelor a North Main Lines, ce reprezintă cele două linii pe secţiunea dintre Belmont şi Cornelia/Newport.
Construcţia bypass-ului a fost finalizată în noiembrie 2021 ca prima etapă de USD 2.1 miliarde a RPM global project, iar în ianuarie 2022, primarul oraşului, Lori Lightfoot, a anunţat oficial finalizarea lucrărilor şi lansarea celor de demolare a structurii şinelor şi reconstrucţia liniei între staţiile sus-menţionate. Proiectul ar trebui să fie terminat până la finele lui 2025.
Al doilea mare proiect al CTA în termeni de valoare a investiţiei constă în extensia Red Line pentru care sunt necesare investiţii de 2.3 miliarde USD, din care doar 85 milioane USD sunt disponibili prin programul de capital, restul de 2.2 miliarde USD fiind o lipsă financiară mare pentru finalizarea proiectului care constă în construcţia unei extensii de nouă km de linie de la terminalul 95th/Dan Ryan către 130th Street. Extensia va avea patru staţii care vor oferi pasagerilor facilităţi park & ride, conectivitate către reţeaua de autobuz şi vor avea zone pietonale mari.
O a treia investiţie de care au nevoie atât CTA, cât şi cetăţenii oraşului este de 525 milioane USD pentru modernizarea şi reabilitarea parcului de vehicule de serie 2600 şi 5000 pentru a extinde durata de viaţă a acestora şi a oferi confort sporit pasagerilor. Totalul parcului de vehicule care trebuie modernizat include 1,492 railcars. Proiectul include prima modernizare a trenurilor de serie 5000 şi extinderea duratei de viaţă a celorlalte serii de trenuri care trebuie să fie sigure din punct de vedere al furnizării serviciilor până la punerea în funcţiune – treptat, a noilor serii de vehicule – 7000.
Din 2021 au fost puse în serviciul de transport primele generaţii de vagoane noi pe linia Blue Line care asigură conexiunea între Forest Park şi O’Hare International Airport. Trenurile sunt produse de CRRC Sifang America în cadrul unui contract de 1.3 miliarde USD pentru livrarea a 840 railcars semnat în 2016 cu o comandă fermă pentru 400 de vehicule care au o valoare de 632 milioane USD.
Pe locul al patrulea se află două proiecte cu un necesar investiţional similar – de 454 milioane USD fiecare. Este vorba de optimizarea Blue Line care, din costul total de 454 milioane USD nu are disponibilă nicio finanţare. Conform proiectului, proiectul de reconstrucţie a linie este estimată la 2.5 miliarde USD şi ar implica reconstrucţia şinelor între staţiile UIC Halsted şi Forest Park, a sistemeleor de semnalizare şi de drenaj, a substaţiilor de alimentare şi a staţiilor. Din cauza situaţiei infrastructurii, circa 30% din lungimea liniei se află în limitări de viteză, determinând aglomerare în reţea, dar şi creşterea timpilor de deplasare pentru rezindeţii din West Side. Dacă proiectul va fi finalizat în totalitate, timpii de deplasare s-ar reduce cu șapte minute şi ar creşte atractivitatea liniei.
Cu acelaşi nivel de investiţie este şi îmbunătăţirea Green Line, dar proiectul a primit o finanţare de 12 milioane USD prin programul de capital, restul sumei de 442 milioane USD neavând o sursă finanaciară. Proiectul se află în etapa de construcţie însă linia a fost reabilitată în anii ‘90 şi 2000, iar în 2013 şi 2016 s-au implementat lucrări de reabilitare a şinelor pe anumite secţiuni de linie. Peste 20% din totalul liniei se află în limitare de viteză din cauza stării infrastructurii. După finalizarea proiectului de modernizare a şinelor, sistemelor de semnalizare şi de alimentare energetică, precum şi alte lucrări, timpul de călătorie s-ar reduce cu cinci minute, ceea ce înseamnă creşterea capacităţii liniei.
Alte proiecte demarate de CTA, dar care încă au nevoie de finanţare includ diferite lucrări de upgrade pe alte linii, modernizarea şi reabilitarea depourilor şi a altor facilităţi pentru material rulant, reabilitarea sistemelor şi a echipamentelor de linie şi staţii, a sistemelor de semnalizare şi digitalizare.
Articol aparut in Railway PRO Aprilie
