Oficialii români par a fi îndreptat tunurile în acest an spre transportul turistic cu mocănițele. În timp ce Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a pregătit un proiect de act normativ care în forma inițială introducerea obligativitatea inspecției tehnice și la transportul feroviar turistic pe linii înguste, cel al Finanțelor, bazându-se de zicala antică cum că „banii n-au miros”, s-a gândit să rotunjească veniturile statului cu ajutorul acestui tip de transport. Mocănițele sunt chemate să salveze bugetul de stat.
Dacă industria turistică a transportului cu mocănițele a scăpat de zelul birocratic al Ministerului Transporturilor, acesteia i-a fost mai greu să scape de rapacitatea celui condus de Ioan Marcel Boloș – vorbim de Ministerul de Finanțe. Pentru 2024 acesta a decis creșterea cotei de TVA aplicată transportului turistic feroviar pe linii înguste de la 5% la 19%.
Mocănițele sunt chemate să salveze bugetul de stat
Este greu de crezut că reintroducerea cotei de TVA de 19% la transportul turistic feroviar va ajuta la reechilibrarea bugetului de stat în 2024, buget afectat de tunurile date în achiziții publice umflate și/sau inutile, precum și de pomenile acordate. Este cert însă că înlocuirea cotei de TVA% de 5%, valabilă în ultimii 5-6 ani, cu una de 19% va afecta afacerile din sector.
Georg Hocevar este președintele Asociației pentru Păstrarea Liniilor Ferate Înguste din România care reunește mocănițe și linii înguste în zonele Brad, Abrud, Maramureș, Sovata, Moldovița, Valea Hârtibaciului. El crede că firmele care exploatează mocănițele nu vor absorbi creșterea de TVA, ci o vor trece spre buzunarele cumpărătorilor.
„Nu avem altă posibilitate decât să transmitem costurile suplimentare mai departe la clientul final. Plus 4 lei la biletul de 30 de lei pentru copii, plus 7 lei la biletul de adult de 50 de lei”, explică el.
Cererea de transport turistic cu mocănița va fi afectată. „Din cauza crizei sunt în scădere. Asta e foarte rău, deoarece în 2022 s-a simțit o mică revenire după criză. Toate scumpirile cărbunelui, la 700 euro/tona față de 140 euro/tona în trecut (anterior războiului din Ucraina – n.red.) și creșterile de salarii au fost suportate de firme, fără a scumpi biletele. Dar aici, cu TVA, nu mai avem ce face. Va conduce la o scăderea dramatică. Oricum, oamenii nu prea mai au bani”, afirmă el.
A apărut și SUV-ul mocăniță
În plus, a apărut o concurență inedită pentru transportul feroviar pe linii înguste. Este vorba de servicii turistice prestate de investitori privați cu ajutorul unor vehicule rutiere ce se deplasează pe roți de cauciuc și sunt deghizate în mocănițe. Mocănițele SUV ce tractează vagoane pe roți de cauciuc pot fi văzute în Câmpeni, unde un om de afaceri a cumpărat gara din localitate și merge pe liniile pentru care operatorii mocănițelor plătesc chirie la SAAF – Societatea de Administrare a Activelor Feroviare. Înmatriculate la primării, pentru vehiculele pe roți se plătesc taxe zero. Nu sunt făcute să meargă pe șine, dar aduc profituri întreprinzătorilor.
Provocările ce stau în fața firmelor de aministrare a transportului cu mocănițele vin în contextul în care acestea tocmai au scăpat ca prin urechile acului de prevederi neagreate. Un proiect al Ministerului Transporturilor de la finele anului trecut le-ar fi obligat să achite 1% din cifra de afaceri Autorității Feroviare Române pentru realizarea de inspecții tehnice ale materialului rulant. Proiectul a inclus în primă formă și transportul turistic feroviar, „privind inspecţia tehnică și supravegherea prin acţiuni de inspecţie tehnică în domeniul feroviar, al transportului cu metroul, metroul uşor, monorail şi al transportului urban, suburban şi regional pe şine, pe linii ferate industriale și pe căile ferate cu caracter de patrimoniu, de muzeu sau turistic”. Aliniatul 5 al ultimei forme de proiect scoate transportul pe linii înguste din zona de aplicabilitate a măsurilor.
Taxa de 1% ar fi falimentat unele firme de mocănițe
Obligativitatea efectuării de inspecții tehnice sub controlul AFER a trezit nemulțumirea operatorilor de mocănițe. Georg Hocevar spune că doar o mică parte dintre firme și-ar fi permis plata taxei de 1%, mai precis doar acele firme care, pe lângă activitățile de transport turistic, derulează și alte activități mai bănoase, precum cele de exploatare a lemnului sau alte tipuri de transporturi feroviare. În niciun caz taxa nu ar putea fi plătită cu ușurință de asociațiile sau de către ONG-urile care au drept scop prezervarea transportului turistic pe linii înguste și a materialului rulant aferent. Apoi, în documente trimise Ministerului Transporturilor, asociația a explicat faptul că măsurile nu pot fi aplicate.
„Indiferent ce am face, nu ne vom încadra niciodată în omologări de produse din cauza lipsei documentațiilor datorită caracterului de muzeu a căilor ferate înguste operate și în duratele normale de funcționare impuse de AFER din cauza vechimii materialului rulant utilizat. Toate aceste sunt împotriva esenței activitațiilor noastre de a păstra și a folosi liniile și vehiculele istorice de patrimoniu. Se vede foarte clar că Ministerul Transporturilor a văzut în activitatea noastră complet altceva decât ce este de fapt, adică un serviciu turistic în zone de agricultură și silvicultură, pe o infrastructură istorică și cu vehicule de epocă, pe linii care din cauza ecartamentului sunt separate de infrastructura publică feroviară, multe dintre ele zeci de kilometri departe de următoarea stație CFR”, au arătat oficiali ai industriei mocănițelor.
„Niciunul dintre traseele noastre nu sunt în proprietatea CFR si din acest motiv, întreținerea lor nu este sprijinită sau subvenționată de nimeni și de nici o autoritate publică. Șinele utilizate sunt de tipuri 13,75 kg/m, 17,65 kg/m, 23,6 kg/m si 34,5 kg/m, tipuri care în normativele pentru infrastructura publică nu există. Vehiculele noastre au o vechime de peste 100 de ani, majoritatea rulează pe cuzineți, în pofida normelor actuale feroviare care limitează durata nominală de funcționare al unui vehicul feroviar la 38 de ani”, au mai arătat aceștia.
Argumente contra includerii liniilor înguste în ordonanță
- majoritatea liniilor înguste pe care se derulează în prezent activități turistice au deservit în trecut activitatea industrială sau forestieră din interiorul unor ocoale silvice sau întreprinderi pe baza unor norme interne, nu au fost niciodată în subordinea Ministerului Transporturilor și nici supuse normelor din domeniul public feroviar;
- aceste linii înguste nu au avut niciodată și nici în prezent nu au acces la infrastructura feroviară publică și nu au funcționat sub reglementările feroviare, având propriile reguli de funcționare;
- nu se știe în prezent dacă la baza construirii acestor linii acum 100 de ani au existat proiecte tehnice și dacă ar fi fost, acestea nu mai sunt în niciun fel de arhivă;
- atât pentru elementele infrastructurii acestor linii de ecartament îngust, cât si pentru materialul rulant nu se poate emite/obține autorizație de furnizor și/sau omologare tehnică/agrement tehnic, întrucât aceste tipuri de șină nu se mai fabrică, fiind reparate în regie proprie sau procurate din rezervele proprii existente, iar pentru materialul rulant nu mai există piese de schimb, acestea fiind unicat, iar reproducerea lor se poate face numai în atelierele proprii;
- materialul rulant fiind unul istoric, nu mai există nici un fel de documentație tehnică de construcție, pentru utilizare ori pentru mentenanță, majoritatea lor fiind produse în propriile ateliere, nu în fabrici de vagoane sau locomotive. Pe ce bază și cum se pot școlariza mecanici de locomotivă în lipsa acestor documente? Cum ar putea AFER să autorizeze un mecanic de locomotivă pentru linii turistice de ecartament îngust în situația asta? Are CENAFER pentru formarea în centrele de calificare ori AFER personal calificat care să cunoască aceste tipuri de locomotive de epocă din punct de vedere al exploatării și mentenanței? Există reglementată la AFER autorizația de mecanic pentru aceste tipuri de locomotive de epocă? În baza a ce AFER poate să autorizeze un mecanic pentru căile ferate înguste cu caracter de patrimoniu, de muzeu sau turistic? Singura opțiune rămâne calificarea personalului în regim intern, deoarece firmele de mocănițe sunt singurele care au încă personal care poate să deservească și să instruiască o nouă generație;
- din cauza vechimii și specificului activității diferite de sistemul feroviar, aceste linii si materialul rulant aferent nu au cum să îndeplinească standardele tehnice actuale din domeniul feroviar, metrou sau tramvai;
- acest tip de activitate pe liniile căilor ferate înguste cu caracter de patrimoniu, de muzeu sau turistic nu este transport public social, nu se face în interesul comunității pentru a se deplasa în anumite zone de interes comunitar și nu este subvenționat. Este o formă de agrement în timpul liber care se derulează la viteze foarte mici, unde doritorii, iubitorii de natură și istorie vin să se întâlnească cu acestea, iar o bună parte din trasee se derulează prin păduri și poienițe care aparțin ocolului silvic;
- aceste trenuri turistice pe ecartament îngust se deplasează între două puncte fără a fi necesară utilizarea semnalelor de intrare/ieșire ori semnale de trecere sau bariere la intersecțiile cu căile rutiere, nefiind aplicabilă instrucția de semnalizare din domeniul rețelei feroviare publice.