miercuri, iunie 26, 2024
spot_img

Mărturisirile unui român în Germania și Austria: Credeți că CFR Călători e ce poate fi mai rău?

Mărturisirile unui român. Acesta a călătorit în patru țări UE cu trenul, toate invidiate de noi pentru rețeaua lor feroviară, și descrie experiențe avute de el în trei dintre acestea, la limita raționalității și bunului simț.
Întâmplările cărora Alexandru Mitache a trebuit să le facă față l-au făcut pe acesta să își aducă aminte de absurditățile din romanul „Procesul” scris acum 100 de ani de romancierul ceh Franz Kafka. Acesta relatează povestea unui om arestat și urmărit în justiție de o autoritate îndepărtată și inaccesibilă, fără ca natura crimei sale să-i fie dezvăluită vreodată lui sau vreunui cititor.
Redăm postarea pe FB a lui Alexandru Mitache, cu observația că intertitlurile ne aparțin. În postarea sa el prezintă fotografii-dovezi ale celor spuse.

Mărturisirile unui român. Ruta trenului schimbată în cursul călătoriei

Zilele trecute m-am confruntat cu traficul feroviar din patru mari țări vest-europene: Germania, Franța, Spania și Austria. În Spania, cea mai „prăpădită” dintre ele, nu s-a întâmplat nimic anormal. În Germania, încă de la începutul concediului, am fost deturnat, de pe ruta Viena – Stuttgart, Stuttgart – Paris, către Frankfurt am Main, de către Deutsche Bahn (DB). Ore în șir, fără nicio informație sau explicație, fără nicio grijă pentru soarta călătorilor. Vedeam doar, pe Google Maps, cum eram deplasat de la München spre nord, în loc de spre vest. A trebuit să mă descurc singur. Trenul de Stuttgart s-a oprit la Aschaffenburg, departe, în altă direcție. Am căutat legături și am luat-o, cu alte trenuri, spre Frankfurt, de acolo la Mannheim, apoi la Karlsruhe și am ajuns la Paris, cu ore întârziere. Noroc că aveam un Interrail Pass și nu bilet obișnuit, netrebuind, astfel, să cumpăr alte și alte bilete. Adeverința primită la Aschaffenburg arată doar că trenul de Stuttgart nr. 236 a avut 200 de minute întârziere, nu și că a fost deturnat spre Frankfurt.
În Franța, la fel. Pe lângă faptul că SNCF nu permite, ca alte companii feroviare, rezervarea locurilor pentru biciclete on-line în trenurile de mare viteză (TGV), ci doar de la ghișeele gărilor, la întoarcerea din concediu, trenul de la Marsilia la Lyon a avut întârziere, fără a fi generată de vreo situație excepțională și am avut norocul că și următorul, spre Paris, a plecat cu întârziere și l-am putut prinde.

Pasagerul devine victima „Sistemului”

Cumva, toate aceste probleme le-am putut surmonta. Cu efort, stress și nervi, dar reușind.
Drumul de la Paris la Viena a pus capacul la toate și în timpul lui am întâlnit „Sistemul”. Ruta pentru care aveam rezervări era Paris – Frankfurt am Main (TGV/ICE 9551 – plecare: 09:04, sosire: 12:59) și Frankfurt an Main – Viena (ICE 29 – plecare: 14:21, sosire: 20:47).
La Böhl-Iggelheim, între Karlsruhe și Mannheim, TGV-ul s-a oprit, deși nu trebuia în acea gară. Am fost anunțați că trebuie schimbat mecanicul de locomotivă, apoi că e pană de curent pe linie. Cu mare întârziere am ajuns la Mannheim, unde am fost debarcați, căci trenul se oprea definitiv acolo. Călătorii au plătit un transport de 478 km și li s-au livrat 72 km în minus, cu 15% mai puțin. Pentru diferență, să se descurce, mâncându-și nervii să dovedească situația unor funcționari nervoși, obraznici și indolenți. Dar ce să dovedească, când adeverința primită la Mannheim nu pomenește nimic despre întârziere, ci doar despre anularea trenului de acolo până la Frankfurt?
Trenul 29, Frankfurt – Viena, plecase de mult, deci l-am pierdut. Am luat altul, până la München, ca să ne apropiem de destinație. Care a întârziat și el. De la München a început calvarul. Nu mai pleca niciun tren spre Salzburg. Singurele informații erau că nu există informații și că vom fi informați imediat ce vor apărea informații. Am fost ținuți așa câteva ore. Până la urmă, spre seară, pe site-ul DB a fost afișat că toate trenurile spre Austria, via Salzburg, sunt anulate din cauza unor „obiecte căzut pe șine” în zona Übersee (Germania). Nimeni nu știa când va fi reluată circulația.

Numai NOI suntem de vină

Cu chiu cu vai, căci era puhoi de lume care se înghesuia să prindă alte legături, am luat un tren regional până la Rosenheim, în care un controlor isteric urla din toți bojocii la călători, făcându-i în toate felurile, împingându-i și bușindu-le bagajele cu picioarele.
Când i-am spus „Wir haben kein Schuld. Sie sind schuldig!” („Noi nu avem nicio vină. Voi sunteți vinovați!”), un neamț de lângă mine mi-a spus, zâmbind: „Numai NOI suntem de vină”. Mare adevăr, inoculat tuturor generațiilor de germani de după război! Dar ce vină am EU, care nu sunt neamț?
Povestea de la Rosenheim la Innsbruck, via Kufstein, am relatat-o. În Innsbruck, am înnoptat într-o cabină de așteptare de pe peron, în loc să dormim la prietenii noștri care ne așteptau la Viena, primul tren spre capitala Austriei fiind abia a doua zi, 21 iunie: RailJet-ul 669, cu plecare la 05:10 și sosire la 09:32, pentru care am cumpărat rezervările de locuri on-line. La 10:42 aveam ultimul tren al concediului, Viena – Oradea. Și ultima, dintre cele 10 zile de călătorie permise de Interrail Pass. La plecarea din Innsbruck, am notat în Pass, regulamentar, data de 21.06. Trenul a plecat la ora fixată. Din motive necomunicate, a făcut un mare ocol, prin Zell am See și prin Bischofshofen, ajungând la Salzburg cu o nouă mare întârziere, la 08:37 în loc de 07:02. „Cronologia” oferită de Google, care ne urmărește, arată traseul și orarul periplului.  De asemenea, fotografia făcută panoului de afișaj din vagon arată că la ora indicată de ceas, 07:25, pe panou continua să scrie că trenul va ajunge la Salzburg la ora 07:02. Ceea ce era o nenconcordanță între realitate și sistemul informatic al companiei ÖBB. Adică o minciună.
Și fotografiile făcute cu telefonul atestă, în colțul din stânga jos, data și ora la care au fost făcute.
Cert este faptul că trenul RJX 669, de la Innsbruck Hbf cu destinația finală Wien Flughafen, via Wien Hbf, din data de 21 iunie 2024, a ajuns la Viena la ora 11:38, cu 2 ore și 6 minute întârziere. Ceea ce a cauzat pierderea trenului final spre România, din aceeași zi.

Trenul întârziat nu apare cu întârziere

Imediat ce am pătruns în Gara Centrală vieneză, m-am dus la agenția ÖBB, unde am solicitat, după minute bune de așteptare, o dovadă a întârzierii trenului. În acest scop, am prezentat funcționarei de la ghișeu documentele pe care mi le-a solicitat, respectiv rezervările nominale(!) de locuri. Dânsa s-a uitat în calculator și mi-a comunicat că trenul cu care abia sosisem nu apărea ca având întârziere. Îi spun că tocmai a sosit la ora 11:38.
– Vă cred, zice, dar în Sistem nu apare că ar fi avut întârziere. De obicei întârzierile se întregistrează mai târziu.

Sistemul devine mai credibil decât omul

Îi explic de ce am nevoie de confirmarea aceea. Pentru că dețin un Interrail Pass cu 10 zile de călătorii și pentru că acea zi era a zecea, în care trebuia să includ și trenul până în România, pe care îl pierdusem. Cu adeverința puteam solicita o zi în plus.
Îmi spune că nu știe cum e și să văd pe site-ul Interrail. Apoi, să vin mai târziu la ei.
Pentru orice astfel de probleme, site-ul respectiv solicită dovada întârzierii eliberată de căile ferate. De la Ana la Caiafa.
Am revenit după-amiază. Altă funcționară, același răspuns: TRENUL NU A AVUT ÎNTÂRZIERE, PENTRU CĂ AȘA APARE ÎN SISTEM(!!!).

Concluzie

În final, românul nostru trage și concluziile. „Cu acești umanoizi, terminale periferice ale „Sistemului”, fără creier, inimă și suflet, nu te poți pune. Nu poți face scandal. Nu le poți explica, nu le poți argumenta, nu-i poți convinge, nu-i poți contrazice, nu-i poți insulta, înjura sau bate. Nici omorî. Sunt niște roboți, pe care „Sistemul” îi înlocuiește mereu cu alții noi. Iar „Sistemului” nu-i poți da nici șpagă.

Seara am consultat secțiunea „Întârzieri” a site-ului ÖBB. La trenul respectiv apare că a avut 0 minute întârziere, a sosit la ora fixată în Viena și că a fost anulat până la aeroport. Nimic despre ocolișul făcut între Innsbruck și Salzburg, prin Zell am See și Bischofshofen.
Așadar, adevărul obiectiv nu mai există! Realitatea obiectivă nu mai există (ca în Kafka – n.red.)!
Nu mai există decât „adevărul” și „realitatea” dictate de „SISTEM”. Un monstru inefabil, imaterial, fără percepții, fără chip, orb și surd. Un dictator abuziv, opresiv și terorist, cu care niciun dialog nu e posibil.
Don’t call us, we’ll never call you!

Sistemul e mai perfid decât dictaturile?

„Sunt sigur că unora ca Stalin, Hitler, Mao, Pol Pot sau Papa Doc Duvalier, li se putea vorbi și explica, ascultau, gândeau și măcar teoretic puteau fi convinși. Cu „Sistemul” nu se poate. Nici cu uneltele lui. <Realitatea> <Sistemului> m-a costat 185,60 Euro. Adică biletele Viena – Oradea (inclusiv 6 Euro comision pentru on-line(!)), pe care a trebuit să le cumpăr, pentru că nu puteam risca cu cel puțin 4 echipe succesive de controlori pe întregul traseu, care nu sunt, nici ei, decât tot niște roboți supuși unui algoritm, obraznici, aroganți și agresivi, cu comportament de milițieni. Am avut și noroc cu prietenii care ne-au găzduit la Viena, căci altfel ar fi trebuit să ne luăm o cameră de hotel, nemaiputând petrece încă o noapte nedormită, în gară, după cele 30 de ore făcute de la Paris la Viena, cu exact aceeași viteză cu care Phileas Fogg făcea ocolul Pământului în secolul XIX: 34 km pe oră.
Azi dimineață, înainte de plecare, am încercat din nou, mai mult de curiozitate, căci banii fuseseră pierduți. M-am dus la agenția ÖBB din gară, am luat un bon de ordine și am așteptat să-mi vină rândul. Când numărul meu s-a afișat pe ecran, m-am ridicat de pe bancheta pe care ședeam, am făcut cei câțiva pași până la ghișeu, dar numărul deja dispăruse. Funcționarul îmi spune că mi-am pierdut rândul, dar mă preia. Vorbesc cu el în engleză, special, deși puteam și în germană, franceză sau italiană. Îi arăt și lui dovada că am călătorit cu acel tren, adică rezervarea nominală a locului, îi spun ce s-a întâmplat și după ce se uită în calculator mă întreabă dacă sunt sigur că am venit cu acel tren, căci la el nu apare. Sunt foarte sigur. Îmi confirmă și el anularea trenului pe segmentul Wien Hbf – Wien Flughafen, dar nimic altceva. Trenul a sosit la timp, cu 0 minute întârziere. Degeaba i-am repetat, de trei ori, că a făcut un ocol înainte de a ajunge la Salzburg și că a ajuns la 11. El nu vede așa ceva pe ecran, deci nu e adevărat. Nu mai insist, ca să nu par nebun.
Am înregistrat întreaga discuție, de la momentul afișării pe ecran a numărului meu de ordine, până la sfârșit. De aceea am folosit engleza.
Nu de bani mi-e, nu le ceream nici daune, nici despăgubiri, dar mă bucur că am trăit, majoritatea vieții mele, în altă epocă și mi-e milă de copiii noștri, condamnați să trăiască sub tirania acestui „Sistem” absolut, în care n-ai dreptul la vreun apel, în care te învârți ca într-un labirint care tot la Minotaur te duce.

Politicile de gen și transporul verde devin mai importante decât calitatea serviciului feroviar

„Vă dați seama, cu astfel de „realități”, înregistrate în „Sistem”, cum sunt statisticile europene? Fabulațiile din planurile cincinale ale lui Ceaușescu erau pistol cu apă.
În loc să se ocupe de călători și de transportul lor în condiții bune, ÖBB face „politică de gen”. Ne mirăm că li se opresc trenurile din mers, când ei se laudă că merg 100% cu „verzitură”? (transport ecologic – n.red.)”, scrie el.
Redăm fără cenzură ultimele sale concluzii privitoare, de data aceasta, la direcția luată de cultura europeană actuală.
„Și când văd câți idioți „mainstream”, dintre cei 741.666.920 de câini „K.” (numărul cetățenilor din țările UE – n.red.), laudă „Sistemul” și critică partidele „antisistem”, îmi dau seama că chiar nu e nimic de făcut. Și asta nu e totul, urmează infailibila „Inteligență Artificială”.

IN THE SPOTLIGHT

FOTO-VIDEO. Cum se lucrează la modernizarea căii ferate Poieni-Agireș

La o lună distanță, Asociația Pro Infrastructura a publicat o nouă filmare și un set de fotografii din care se poate vedea cum se...

Ultimele Articole