CNCF ”CFR” SA va achiziţiona servicii de elaborare SF pentru „Sporirea eficienței economice și a siguranței feroviare prin creşterea nivel de centralizare al instalaţiilor de semnalizare feroviare”. Documente ale companiei arată că astfel s-ar putea disponibiliza aproape 4000 de angajați din activitățile lor, angajați care însă nu ar fi concediați.
Modernizarea instalațalațiilor căii ferate (atât a celor din stații, cât și a celor din interstații) are rolul de a crește siguranța traficului feroviar, dar și creșterea capacității sectoarelor feroviare prin utilizarea echipamentelor moderne, se arată într-un anunț de participare dat publicității zilele trecute de companie pe Sistemul Electronic Public de Achiziții (SEAP).
Din punct de vedere al beneficiilor centralizării electronice, se evidențiază, pe lângă componenta de siguranță și capacitate, și scăderea semnificativă a cheltuielilor companiei cu personalul și întreținerea, ceea ce conduce la o mai eficientă utilizare a fondurilor pentru asigurarea unei infrastructuri feroviare atractive, pentru operatorii de transport pe calea ferată și beneficiarii acestora.
Creșterea nivelului de centralizare al unor instalații de semnalizare, prin centralizarea instalațiilor și integrarea acestora în centre de management ale traficului rezolvă problema deficitului de personal, contribuie la îmbunătățirea siguranței circulației trenurilor și conduce la creșterea vitezei de circulație pe secțiile modernizate.
Contractul urmează să aibă o valoare estimată de cinci milioane de lei pentru cele cinci loturi scoase la licitație. Ofertele pot fi depuse până la 29 martie, iar durata contractului va fi de câteva luni.
Cum explică CFR nevoia centralizării în centre de management
În sectorul de management al traficului din cadrul administratorului infrastructurii activează în prezent 9455 persoane, faţă de un necesar de 10.481 de persoane. Personalul sectorului de management al traficului reprezintă circa 41,2% din totalul personalului companiei. Cea mai mare parte a acestui personal activează la nivelul staţiilor de cale ferată şi sunt implicaţi în realizarea activităţilor privind managementul siguranţei circulaţiei trenurilor, activităţi care utilizează ca suport tehnic instalaţiile de semnalizare existente.
Pe reţeaua feroviară română există 917 staţii de cale ferată. Acestea sunt deservite de 1029 de instalaţii de semnalizare a circulaţiei trenurilor, cu niveluri diferite de centralizare.
Clasificarea instalațiilor
• 633 de instalaţii de semnalizare (61% din total) sunt centralizate, dintre care: 578 de instalaţii pe bază de relee (CED – centralizare electrodinamică); 15 sisteme pe bază de relee (CED) cu comandă informatizată; 40 de sisteme de centralizare electronică;
• 60 de instalaţii de semnalizare sunt de tip CEM (centralizare electromecanică), parţial centralizate;
• 336 de instalaţii de semnalizare sunt necentralizate.
Cele 396 instalaţii de semnalizare de tip CEM sau necentralizate trebuie deservite în principiu de câte 3 persoane, respectiv un IDM şi câte un agent la fiecare capăt al staţiei/grupei de linii. Având în vedere regimul de lucru 12/24 necesar pentru a asigura continuitatea serviciului de management al traficului, fiecare post de lucru trebuie deservit de 5 persoane.
Aceasta înseamnă că instalaţiile de semnalizare necentralizate sau parţial centralizate, care reprezintă 39% din totalul instalaţiilor de semnalizare, trebuie, în principiu, să fie deservite de 396 x 3 x 5 = 5940 persoane, care ar reprezenta 56,7% din totalul personalului necesar şi 62,8% din totalul personalului existent în sectorul de management al traficului, respectiv aproape 26% din totalul personalului CFR SA.
Chiar dacă în realitate aceste ponderi sunt ceva mai reduse, aceste calcule semnalează că nivelul redus de centralizare al unor instalaţii de semnalizare înseamnă productivitate redusă a personalului din sectorul de management trafic, care generează costuri de exploatare substanţiale şi care contribuie la limitarea competitivităţii transportului feroviar
Instalațiile centralizate, de trei ori mai puțin personal
Înlocuirea unei instalaţii necentralizate cu una centralizată înseamnă că, în loc de un necesar de 3 posturi de lucru pentru deservirea instalaţiei necentralizate, respectiv 15 persoane în regim 12/24, va fi necesar un singur post de lucru, respectiv 5 persoane în regim 12/24. Aceasta înseamnă o reducere cu 67% a necesarului de personal de exploatare din sectorul management trafic pentru deservirea staţiilor care sunt în prezent dotate cu instalaţii de semnalizare necentralizate sau parţial centralizate (CEM). În ipoteza înlocuirii tuturor instalaţiilor necentralizate, necesarul de personal se va reduce de la 5940 persoane la 396 x 1 x 5 = 1980 persoane.
Diferenţa de 3960 persoane ar însemna, teoretic, o reducere cu 37,8% a personalului total necesar din sectorul managementul traficului, respectiv o reducere cu 17,2% a personalului total necesar la nivelul companiei. Reducerile pot fi chiar mai substanţiale în cazul în care s-ar pune inclusiv problema comandării centralizate a unor grupuri de staţii.
Trebuie precizat că reducerea necesarului de personal implicat în managementul siguranţei la nivel de staţii nu înseamnă o abordare care vizează concedieri. În condiţiile în care administratorul infrastructurii se confruntă cu un deficit important de personal calificat în sectorul de management al traficului , iar tendinţa este de creştere a acestui deficit, măsurile care vizează reducerea necesarului de personal creează oportunitatea de a utiliza în mod adecvat personalul existent şi de a elimina costurile suplimentare generate de depăşirea regimului normat de muncă. Toate acestea apar in Anexa 12 a Strategiei de Dezvoltare a infrastructurii feroviare până în 2025.
Creşterea nivelului de centralizare a unor instalaţii de semnalizare prezintă suplimentar avantajul că, nu numai că nu afectează performanţele circulaţiei trenurilor, dar poate contribui la creşterea acestor performanţe deoarece înlocuirea unei instalaţii necentralizate cu una centralizată este în general însoţită de reducerea intervalelor de succesiune dintre trenuri. Singura problemă legată de o astfel de abordare este aceea că implică investiţii. Ca urmare, viabilitatea economică a unei astfel de opţiuni este legată de rata de rentabilitate a investiţiilor necesare.
În concluzie, în condiţiile în care dintre cele patru opţiuni analizate două şi-au epuizat practic potenţialul de eficientizare, iar una este complet neviabilă, singura opţiune cu potenţial real de reducere semnificativă a costurilor de exploatare prin creşterea productivităţii activităţilor de management al traficului, componenta privind managementul siguranţei la nivel de staţii, este cea privitoare la creşterea nivelului de centralizare a instalaţiilor de semnalizare.
