ISAF: E frumos să aduci oamenii mai aproape, construind o cale ferată

15 septembrie 2020

Club Feroviar continuă campania prin care ”ia pulsul” transportului pe șină din România, în general și în contextul special cauzat de pandemia de coronavirus de tip nou. Astăzi vă prezentăm cum vede conducerea ISAF, parte a COLAS – Bouygues, piața muncii în domeniul transportului pe șină și care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă.

Cum poți fi la fel de productiv și eficient în actualele condiții ale pandemiei, caracterizate de o mulțime de restricții? Firma ISAF dezvăluie aceste secrete. Optimismul și fuga de stagnare sunt două dintre acestea.

Club Feroviar: Cum vedeți piața de muncă în domeniul transportului pe șină în contextul general – care sunt cele mai mari probleme cu care va confruntați, dar și care ar fi punctele de atracție pentru un candidat la un loc de muncă în acest domeniu?

COLAS-Bouygues: Pentru ca un lucru – fie el produs sau activitate – să atragă, trebuie să fie actual, să fie performant sau să aibă marja necesară pentru a deveni. Domeniul transportului feroviar este şi actual, şi de viitor. Cel puţin pentru îndeajuns de mult timp, încât să reprezinte o opţiune de transport sau profesională, pentru câteva generaţii bune de aici înainte.

Dincolo de actualitatea sa pentru publicul larg, este tipul de transport cu cea mai mare eficiență energetică şi cu cel mai scăzut impact asupra mediului, fapt ce îl aduce în prim-plan în strategia UE 2021-2030 pentru climă şi energie.

Până în 2018, emisiile de gaze cu efect de seră au fost reduse cu 3% peste targetul propus de 20% faţă de 1990. Pentru 2030 UE şi-a propus să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40% comparativ cu 1990.

Se doreşte a atinge un nivel zero emisii nete în 2050 și în acest scop, este necesară finalizarea reţelei centrale transeuropene de transport (TEN-T) până în 2030, precum şi a celei globale până în 2050.

Am ţinut să pornim de la aceste date pentru că la un interviu de angajare îţi doreşti să afli care sunt perspectivele firmei, stabilitatea acesteia. La momentul deciziei formării sau reorientării profesionale, te gândeşti la perspectivele pe care le are domeniul respectiv. În cazul nostru, perspectivele sunt reale, solide.

Pentru că la nivel internaţional se investeşte în transportul cu cel mai mic impact asupra mediului, dar România trebuie să-şi îmbunătăţească infrastructura proprie şi pe lângă asta, este şi traversată de coridorul IV (TEN-T) la care, în calitate de contractor, subcontractor sau furnizor de echipamente, compania noastră a lucrat şi continuă să o facă, încă de la începutul anilor 2000. Privită din acest unghi, piaţa muncii în domeniul transporturilor e atrăgătoare, inclusiv ca varietate a calificărilor de specialitate.

De ce ne confruntăm cu dificultatea de a găsi personal calificat şi experimentat în domeniu?

Este o perioadă în care, în România, meseriile nu mai atrag ca primă şi vocaţională opţiune, decât în mică parte. Se consideră că şcolile profesionale sunt destinate celor ce nu sunt îndeajuns de buni pentru a urma alte studii, uitând că poţi face carieră în orice domeniu, dacă alegi bine şi vezi dincolo de dificultăţile inerente oricărui început.

E frumos să vindeci oameni, e frumos să îi aperi ca avocat, să îi înveţi matematica? Fiecare cu talentul propriu. E frumos şi să aduci oamenii mai aproape şi mai repede, construind o cale ferată. Nimic nu te împiedică să-ţi continui studiile, să devii inginer după ce ai fost electrician sau mecanic, având şi atuul întregii experienţe practice dobândite.

Că şcolile profesionale sunt puţine şi nu acoperă toate calificările necesare poate fi un motiv, dar există alternative pentru cine doreşte să se formeze sau reorienteze profesional: formarea la locul de muncă sau frecventarea cursurilor de calificare de multe ori gratuite, organizate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri structurale europene, de exemplu.

Ironia este că deşi cursurile propuse pleacă de la o nevoie identificată în piaţă, comunicată de companii, sunt şi cursuri care nu-şi găsesc beneficiarii, uneori din motive ce ţin chiar de cei care le solicită.

Noi, companiile, suntem parte a acestui sistem: suntem angajator, partener, contractor, subcontractor. Atâta vreme cât vedem doar problema absenței şcolilor profesionale, a implementării incorecte a măsurilor europene şi guvernamentale ori a luării unora greşite, a forţei de muncă slab calificate ș.a.m.d., pierdem ocazia de a fi un actor activ. De a face partea noastră în acest context. De a răspunde singuri atunci când putem, nevoilor noastre. Există un risc? Există şi la semnarea unui contract. Trebuie să investeşti ca să câştigi. Inclusiv şi poate mai ales, în resursa umană. În condiţii reciproc avantajoase, dar trebuie să faci partea proprie: de formare, motivare, construire a unei culturi a muncii, a pasiunii – acolo unde nu există – pentru produsul realizat, pentru ce înseamnă fiecare piesă, fiecare stâlp electrificat sau semnal. Să vedem dincolo de ele.

Pentru că suntem o firmă cu acţionariat francez, ne permitem să cităm o povestire a lui Charles Peguy, probabil cunoscută multora şi care vorbeşte despre felul diferit în care trei oameni, pietrari, îşi percep munca:

  • primul se plânge că face o muncă istovitoare, viaţa sa neavând nicio valoare;
  • al doilea recunoaşte că munca e grea, dar cel puţin are avantajul să lucreze în aer liber.
  • al treiea spărgător de piatră, în ciuda muncii grele, este fericit: eu construiesc catedrale!

Locul ideal de muncă dacă l-ai avea, dacă nu identifici un sens, un scop nematerial pentru care lucrezi, după un timp nu te va mai face fericit.

Nu există un muncitor care a electrificat o gară și care să nu spună prietenilor: „aici am lucrat eu, stâlpii aceia sunt ridicaţi de noi”. Sau ”semnalele astea luminoase sunt făcute de mine’’, pentru cei implicaţi în producţie. Dacă nu sunt cursuri care să răspundă nevoilor, oare nu le putem organiza? Dacă nu sunt oameni care să insufle pasiune celor ce acum învaţă sau se angajează, nu putem găsi modele? Pasiunea pentru o meserie vine mereu în urma unei experienţe. O putem crea, prezenta, promova, ”vinde’’.

Avem ce povesti. Suntem o companie cu o istorie începută în 1951, iar din 2008, compania este membră a grupului Colas – Bouygues, lider mondial în construcţia şi întreţinerea infrastructurii, cu o cifră de afaceri globală de peste 33 de miliarde de euro pe an, prezent în peste 80 de ţări.

Un astfel de background ne obligă să ne ridicăm la standardele din domeniu din toate punctele de vedere, mai cu seamă cel al condiţiilor în care angajaţii noştri muncesc, a căror siguranţă şi protecţie sunt prioritare.

Angajaţii noştri lucrează într-un cadru sigur, definit de proceduri adecvate care le permit să aibă certitudinea că încep şi încheie ziua fără incidente; puşi în faţa unui pericol au posibilitatea să-şi oprească activitatea până la remedierea acestuia; beneficiază de echipament individual de protecţie de bună calitate şi reînnoit regulat, de asigurare de viaţă, cazare, plată sau compensarea orelor suplimentare. Pe lângă privilegiul de a lucra într-o companie cu experienţă îndelungată şi bine-cunoscută, apartenenţa la un grup internaţional le oferă şi posibilitatea de a lucra în afara ţării.

Club Feroviar: Cum a fost afectată activitatea societății dumneavoastră de pandemia de coronavirus, atât din punctul de vedere al volumului de muncă, cât și financiar și la nivelul resurselor umane?

COLAS-Bouygues: Ne-am adaptat. Am alocat resurse pentru toate materialele de protecţie necesare şi am realizat procedurile pentru implementarea măsurilor recomandate. Am beneficiat şi de suportul grupului internaţional de care aparţinem şi care iniţial s-a ocupat de comenzi şi livrare.

Dacă înainte telemunca era o situaţie rară, am putut-o experimenta acum la un nivel extins, acolo unde a fost posibil, cu provocările inerente pentru capacitatea de adaptare, dar cărora considerăm că le-am făcut faţă.

Club Feroviar: Ce măsuri ați luat pentru a contracara efectele măsurilor impuse în contextul pandemiei?

COLAS-Bouygues: Respectarea măsurilor impuse a adus după sine cheltuieli neprevăzute şi ceva dificultăţi generate de programul redus sau modificat al unora dintre partnerii noştri. Ne-am adaptat ţinând cont de aceste aspecte şi prioritizat în consecinţă.

Club Feroviar: Ați primit ajutor din partea decidenților politici? Dacă da, sub ce formă?

COLAS-Bouygues: Până la acest moment nu am primit niciun ajutor.

Club Feroviar: În cât timp estimați că își va reveni la normal piața pe care vă desfășurați activitatea?

COLAS-Bouygues: Potenţialul pieţei rămâne important, cu proiecte prevăzute pe termen scurt şi mediu, precum Arad – Caransebeş, Caransebeş – Craiova, Craiova – Calafat, Episcopiei Bihor – Cluj-Napoca ș.a. Piaţa va trebui să-şi revină implicit, suntem într-un punct în care, pe de o parte am învăţat oarecum să gestionăm perioada inedită pe care o traversăm, iar pe de alta există strategii europene şi angajamente luate, faţă de care o întârziere poate fi recuperată, stagnarea însă nu reprezintă o opţiune.

În legătură strict cu situaţia sanitară, în momentul actual, ţinând cont de evoluţia la nivel naţional şi internaţional, considerăm că trebuie să ne obişnuim cu „noul normal”. Suntem cu toţii expuşi unui risc suplimentar reprezentat de un virus, din păcate cunoscut doar parţial. Ne adaptăm de la o zi la alta, aşa cum orice companie o face, în funcţie de mediu şi evoluţia sa.

Club Feroviar: În cât timp estimați că va reveni la normal activitatea societății dumneavoastră?

COLAS-Bouygues: Insistăm pe măsurile de protecţie şi respectarea procedurilor, conştienţi de riscul pentru sănătatea angajaţilor în primul rând, dar şi de consecinţele pe care le poate avea un caz Covid pozitiv asupra activităţii. Dincolo de măsurile de protecţie necesare, activitatea noastră de producţie şi şantier s-a desfăşurat normal în această perioadă, cu mici excepţii. Monitorizăm situaţia şi în funcţie de schimbările apărute, vom adopta măsurile necesare.

Club Feroviar: Ce lucruri credeți că nu vor mai fi la fel ca înainte de pandemie, din punct de vedere al modelului de business?

COLAS-Bouygues: Oamenii se adaptează în cele mai dificile situaţii. Experiența pe care o trăim cu toţii de câteva luni la nivel uman şi profesional ne-a schimbat, dar şi stimulat să găsim noi modalităţi de a ne continua activitatea cât mai aproape de ’’normalul’’ cunoscut înainte. Fiecare generaţie a cunoscut provocările proprii, de la războaie la criza petrolului, alte crize fincanciare, instabilitate politică etc. Şi de fiecare dată am făcut faţă.

Din fericire, trăim într-o epocă în care beneficiem de toate instrumentele pentru a atinge, în majoritatea cazurilor, aceleaşi rezultate obţinute înainte prin modalităţile cunoscute.

Unde e posibil putem recurge mai mult la telemuncă, organiza întâlniri de afaceri online, putem alege să vedem partea pozitivă: economie de timp şi resurse care pot fi investite în alte direcţii. Am descoperit că şi o întâlnire importantă care presupune cheltuieli de deplasare poate avea acelaşi rezultat organizată pe platforme online.

Cu sumele ce s-ar fi cheltuit putem alege să facem o campanie de CSR, de exemplu. Nu toate efectele acestei situaţii vor fi negative. Depinde asupra cărui aspect alegem să ne concentrăm atenţia. Cred că vom fi mai atenţi cu timpul şi resursele noastre şi vom fi descoperit, majoritatea dintre noi, că nu suntem atât de separaţi de ceilalţi. Că felul în care alegem să acţionăm chiar are consecinţe asupra altora. Poate va fi un model de business şi de viaţă mai bun. (D.C.)