O întâmplare cu peripeții cu fostul lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej și locomotiva DA 001, adusă în țară din Elveția în 1959, a fost istorisită marți la Brașov de Octavian Udriște, președinte onorific la Club Feroviar. În Gara Brașov a fost marcată marți împlinirea a 60 de ani de tracțiune Diesel electrică în România. În ziua de 13 august 1959 au intrat în țară primele două locomotive Diesel-electrice seria 060-DA- 001 și 002, produse de un consorțiu elvețian, condus de firma Sulzer din Winterthur.
Adrian Bărbulescu
La linia 1 a Gării Brașov a fost adusă la orele prânzului locomotiva 060-DA-001 de 2.100 CP (lungime 17 m, greutatea 118 t, viteza maximă 100 km/h), locomotivă care aparține în prezent depoului Dej.
Ferchezuită nevoie mare, ea a intrat în Gara Brașov spre încântarea celor aproape 100 de oameni veniți special pentru acest eveniment, dar și a celor care s-au nimerit întâmplător prin zonă. Din prima categorie au făcut prte câteva zeci de ceferiști care au avut de-a face, de-a lungul anilor, cu locomotiva respectivă – mecanici de locomotivă, revizori, ingineri – mulți dintre ei nonagenari.
Gheorghe Gheorghiu Dej și locomotiva DA 001 la Eforie Nord
La acea vreme, Octavian Udriște era tânăr inginer (avea 24 de ani) și a făcut parte din echipa care s-a ocupat de DA 001 după sosirea ei în țară.
”Tovarășul Gheorghe Gheorghiu Dej a vrut să vadă locomotiva. Era în concediu la Eforie Nord, așa că a trebuit s-o ducem de la Brașov până la malul mării”, a rememorat Octavian Udriște acele momente. Zis și făcut, echipa a plecat la București, unde locomotiva a remizat.
”Cât am luat noi masa, ne-au dat toată locomotiva cu motorină, au uns toată carcasa, ca să strălucească atunci când urma să o vadă Gheorghiu Dej. Numai că în Bărăgan era plin de praf, care s-a lipit de carcasa unsă cu motorină și s-a foormat noroi. Ajunși în gară la Eforie Nord, a trebuit s-o luăm din nou la mână, s-o curățăm, să fie curată atunci când ajungea tovarășul”, a mai spus Octavian Udriște.
Totul s-a terminat cu bine, liderul comunist a venit în gară, s-a urcat în locomotiva curată și a fost foarte mulțumit.
Cum s-a ajuns la tracțiune Diesel electrică la CFR
La sfârșitul celui de al doilea Război Mondial, o mare parte din materialul rulant feroviar a fost distrusă iar cea rămasă utilizabilă, cu mici excepții, era uzată fizic și moral. Ca urmare, a fost necesară luarea unei decizii privind modernizarea sistemului de transport feroviar, respectiv a infrastructurii și a materialului rulant motor și remorcat, inclusiv a istemului de tracțiune.
”Astfel, în anul 1956, Guvernul și conducerea de atunci a Ministerului Căilor Ferate (!) a luat decizia contractării, cu firma elvețiană Sulzer, firmă dintr-o țară <capitalistă>, achiziționarea unor locomotive Diesel moderne, inclusiv a licenței de fabricație a acestora în România. Decizia a fost cu atât mai surprinzătoare/spectaculoasă, cu cât, la acea vreme a <dictaturii proletariatului>, miniștrii și conducătorii direcțiilor din subordine, erau numiți politic dintre foști muncitori ilegaliști, membrii ai Partidului Comunist, iar politica și deciziile importante erau influențate de consilierii sovietici, prezenți la toate nivelurile”, scrie Octavian Udriște, președinte onorific la Club Feroviar, pe site-ul Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR).
El identifică două explicații paluzibile pentru această decizie. Prima ar fi legată de performanțele locomotivei Diesel electrice de 4400 CP achiziționată de la firma Sulzer, în anul 1938.
O a doua explicaţie este legată de faptul că unii dintre conducătorii din calea ferată, exponenți ai regimului comunist, proveneau din sistemul feroviar și au manifestat respect față de profesorii lor, pe care i-au păstrat ca adjuncți sau consilieri, chiar dacă nu erau membri de partid. Astfel, directorul general al Căilor Ferate Române, Gheorghe Covaci, și directorul direcției de tracțiune, Constantin Stoian, erau foşti mecanici de locomotivă. Aceștia l-au păstrat și consultat pe directorul tehnic, ing. D. Ghițescu, fiu de preot din Podul Rizii și ne-membru de partid la acea vreme.
