BREAKING Garanția pentru contestarea licitațiilor, sesizată la Curtea Constituțională

12 martie 2020

Intrată în vigoare în urmă cu o lună de zile, garanția pentru contestarea licitațiilor va ajunge în atenția judecătorilor Curții Constituționale. Este vorba de Ordonanța de urgență nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, adoptată de Guvernul Orban.

Adrian Bărbulescu

garanția pentru contestarea licitațiilor

Tribunalul Timiș a admis cererea casei de avocatură Țuca Zbârcea & Asociații de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. IV pct. 22 din actul normativ menționat, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 106 din 12 februarie 2020.

Prevederile incriminate de casa de avocatură

Prevederile contestate la CCR sunt următoarele: „22. Articolul 56 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 56. –

(1) Cererile introduse la instanțele judecătorești potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează cu 2% din valoarea estimată a contractului, dar nu mai mult de 100.000.000 lei.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul în care procedura de atribuire este organizată pe loturi, taxele de timbru se raportează la valoarea estimată a fiecărui lot contestat. În cazul unei proceduri de atribuire a acordului-cadru, cuantumul taxei judiciare se raportează la dublul valorii estimate a celui mai mare contract subsecvent ce se intenționează a se atribui în baza acordului-cadru respectiv.

(3) Recursul/apelul se taxează cu 50% din taxa prevăzută la alin. (1) și/sau alin. (2), după caz.

(4) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru prevăzută la alin. (1) și/sau alin. (2) recursurile formulate de autoritățile contractante.

(5) Persoana care a formulat cerere potrivit prevederilor prezentului articol poate beneficia, la cerere, de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare”.

Garanția pentru contestarea licitațiilor, 2% din valoarea estimată a contractului

Mai pe românește, dacă o companie care participă o procedură de achiziție publică vrea s-o conteste, trebuie să scoată din buzunar, sub formă de garanție, 2% din valoarea estimată a contractului. La vremea respectivă, Guvernul a motivat necesitatea adoptării acestui act normativ prin numărul mare de contestații, multe neîntemeiate, care se fac la licitațiile publice, cu precădere cele care vizează proiecte de infrastructură rutieră și feroviară.

“Sperăm într-o procedură care să se desfășoare cu celeritate pe rolul Curții Constituționale, raportat la impactul grav pe care acest act normativ îl are deja asupra posibilității operatorilor economici de a obține cenzura unei instanțe judecătorești de prim grad asupra legalității actelor emise în proceduri de atribuire a unor contracte bazate pe semnificative fonduri publice. Aceeași realitate este aplicabilă și pentru litigiile rezultate din executarea contractelor de achiziție publică. Ea ar trebui să îngrijoreze deopotrivă și autoritățile contractante, care ar putea fi obligate la plata către stat a unor taxe uriașe în ipoteza căderii în pretenții”, a declarat Dan Cristea, partener al Țuca Zbârcea & Asociații, coordonatorul echipei de avocați care a redactat sesizarea de neconstituționalitate.

Pe vremea lui Ponta se chema ”garanția de bună conduită”

Nu este pentru prima oară când Guvernul introduce o asemenea prevedere legală. În 2014, când prim ministru era Victor Ponta, Executivul a dat o Ordonanță similară, potrivit căreia firmele care contestă rezultatul unei licitații publice erau obligate să constituie o garanție financiară “de bună conduită”, reprezentând 1% din valoarea estimată a contractului contestat.

Ea nu putea fi însă mai mare de 100.000 de euro și urma să fie reținută integral în cazul în care contestația formulată era respinsă. Garanția trebuia depusă doar dacă firma respectivă contesta rezultatul licitației și urma să fie stabilită în funcție de specificul contractului.

“Garanția de bună conduită”, așa cum era ea denumită la vremea respectivă,  prevedea o valoare de 1% din valoarea estimată a contractelor, dar nu mai mult de anumite sume în funcție de pragurile impuse în lege. În cazul maxim, cel al contractelor de peste 5 milioane de euro, garanția era de 1%, dar nu mai mult de 100.000 de euro.

Într-un final, Ordonanța Guvernului Ponta a picat la Curtea Constituțională.