Sistemul viitorului de comunicații mobile feroviare (FRMCS) este considerat coloana vertebrală a căilor ferate digitale din Europa, fiind destinat să înlocuiască rețeaua GSM-R învechită în următorul deceniu. Acesta promite o capacitate mai mare, o latență mai mică și caracteristici avansate de siguranță, permițând transportului feroviar să gestioneze mai mulți pasageri și mărfuri, contribuind în același timp la obiectivele UE în materie de climă și mobilitate.
Cu toate acestea, pe măsură ce această tranziție începe, cresc îngrijorările că piața FRMCS din Europa este modelată în jurul a doar doi jucători dominanți: Nokia și Kontron. Împreună, aceștia dețin un monopol aproape total asupra echipamentelor și sistemelor necesare pentru noul standard, ceea ce stârnește temeri legate de blocarea furnizorilor, costuri umflate și inovare redusă.
De ce este important FRMCS
FRMCS nu este doar o simplă actualizare a telecomunicațiilor. Bazat pe tehnologia 5G, este conceput pentru a gestiona operațiunile feroviare critice — de la controlul trenurilor și semnalizare până la diagnosticarea de la distanță și informații în timp real pentru pasageri. Acesta va sta la baza funcționării automate a trenurilor, întreținerii predictive și logisticii mai inteligente, înlocuind în același timp sistemele GSM-R vechi, care devin obsolete.
Având în vedere amploarea rețelei feroviare europene, FRMCS reprezintă o investiție de miliarde de euro atât în sistemele de cale ferată, cât și în cele de bord. Contractele atribuite astăzi vor modela sectorul pentru decenii, făcând diversitatea furnizorilor și concurența cruciale pentru controlul costurilor, inovare și reziliență.
Dominația Nokia și Kontron
Nokia s-a impus ca furnizor de facto de sisteme radio și de rețea FRMCS. Hardware-ul său de acces radio AirScale și nucleul 5G Standalone (SA) au fost deja implementate pe trasee de testare în Germania și în alte părți. Experiența globală a companiei în domeniul telecomunicațiilor, combinată cu relațiile stabilite cu operatorii feroviari naționali, îi conferă un avantaj formidabil.
Punctul forte al Nokia constă în oferirea unui pachet complet – hardware radio, rețea centrală, integrare și asistență pe termen lung – care atrage operatorii, dar riscă să îi blocheze la un singur furnizor pentru decenii.
Kontron joacă un rol mai puțin vizibil, dar la fel de important în domeniul echipamentelor de bord. Platformele sale de calcul încorporate, routerele și unitățile de comunicații sunt utilizate pe scară largă în materialul rulant european, fiind adesea integrate cu sisteme de semnalizare și siguranță. Odată cu lansarea unităților la bord compatibile cu FRMCS, prezența existentă a Kontron o face o alegere firească, consolidându-i și mai mult poziția.
Împreună, cele două companii controlează efectiv ambele capete ale lanțului FRMCS: Nokia pe partea de infrastructură, Kontron pe partea la bord.
O astfel de concentrare comportă mai multe riscuri:
• Alegere limitată pentru operatori;
• Concurență redusă în materie de prețuri;
• Blocaje în inovare;
• Blocarea furnizorilor;
• Preocupări legate de interoperabilitate.
Argumente în favoarea intervenției autorităților de reglementare
Având în vedere miza ridicată și blocarea tehnologică, există un argument puternic în favoarea luării în considerare a acestei situații de către autoritățile de concurență:
Supraveghere ex ante
Comisia Europeană (prin intermediul Direcției Concurență sau al comisarului) ar putea impune cadre de achiziții publice deschise pentru FRMCS, asigurându-se că specificațiile de licitație sunt independente de tehnologie și evită prejudecățile furnizorilor.
Impunerea de interfețe modulare și interoperabile
Autoritățile de reglementare ar putea impune ca contractele FRMCS să necesite API-uri deschise, interfețe standard și decuplarea între componentele de bază, radio și de bord, astfel încât operatorii să poată schimba modulele fără a fi legați de un singur furnizor.
Monitorizarea și auditul pieței
Un organism de supraveghere la nivel european ar putea monitoriza achizițiile FRMCS în statele membre, identificând tiparele de excludere sau dominanță și aplicând măsuri corective acolo unde este necesar.
Sprijin pentru firmele concurente
Finanțarea publică pentru cercetare și dezvoltare (de exemplu, din programul Orizont Europa) ar putea fi direcționată către firme mai mici care dezvoltă hardware sau software FRMCS alternativ, asigurând o bază de furnizori mai diversificată.
Măsuri corective pentru operatorii existenți
În cazul contractelor deja atribuite, autoritățile de reglementare ar putea impune condiții de echitate: de exemplu, cerințe privind componentele interoperabile, accesul nediscriminatoriu la datele de întreținere sau licențele de interoperabilitate.
Guvernanța standardizării
Comisia Europeană (sau o autoritate specializată în transporturi) ar trebui să supravegheze organismele de standardizare FRMCS pentru a se asigura că niciun furnizor nu exercită un control nejustificat asupra evoluției specificațiilor sau asupra constrângerilor de compatibilitate cu versiunile anterioare care favorizează produsele sale.
Contraargumente și răspunsuri
• Riscuri legate de siguranță și certificare
Unii ar putea susține că deschiderea pieței crește riscul apariției de soluții neconforme sau incompatibile. Însă există deja regimuri de testare a interoperabilității și conformității pentru ETCS și semnalizare. Un cadru de certificare FRMCS guvernat corespunzător poate asigura siguranța fără a sufoca concurența.
• Economii de scară
Nokia și Kontron pot susține că numai actorii mari pot suporta investițiile în standarde, laboratoare de testare, integrare și asistență globală. Însă modelele modulare și bazate pe consorții pot beneficia, de asemenea, de avantaje de scară.
• Riscul de fragmentare
Criticii se pot teme că prea mulți furnizori mici vor fragmenta ecosistemul și vor împiedica interoperabilitatea. Cu toate acestea, impunerea respectării unor standarde stricte și a unor interfețe deschise atenuează acest risc.
• Inerția moștenită
Unii operatori tradiționali ar putea rezista schimbării, preferând costuri ridicate de trecere la un alt operator. Tocmai de aceea este necesară o reglementare proactivă: pentru a se asigura că piața viitoare nu este blocată în mod implicit de câțiva operatori tradiționali.
Ce ar trebui să facă comisarul european pentru concurență?
Având în vedere dimensiunea europeană și interesul public pentru un transport feroviar eficient și competitiv, comisarul european pentru concurență ar trebui:
• Să comande un studiu de piață privind achizițiile FRMCS în întreaga UE, examinând practicile de licitație, clauzele de interoperabilitate și concentrarea furnizorilor.
• Să emită orientări sau reglementări privind modul în care trebuie structurate viitoarele licitații FRMCS: neutre din punct de vedere tehnologic, modulare, cu clauze obligatorii de interoperabilitate.
• Condiționa finanțarea UE pentru proiectele de digitalizare a căilor ferate de respectarea principiilor de achiziții publice deschise.
• Colabora cu autoritățile naționale de reglementare în domeniul feroviar (de exemplu, Agenția Uniunii Europene pentru Căi Ferate, ERA) pentru a integra garanții de concurență în standardele digitale pentru tramvaie/căi ferate.
• Împuternici statele membre să conteste practicile neloiale din contractele FRMCS, asigurându-se că firmele mai mici pot face apel sau reclamații în conformitate cu normele de concurență.
Deschiderea pieței: potențiali participanți
În ciuda dominanței actuale, piața FRMCS ar putea fi diversificată dacă cadrele de achiziții publice ar încuraja participarea mai multor furnizori. Diferiți furnizori aduc puncte forte în anumite straturi ale sistemului — acces radio, rețele centrale și aplicații — și ar putea fi combinați pentru a crea soluții robuste și interoperabile.
Rețea de acces radio (RAN)
Potențiali jucători: Ericsson, Huawei, ZTE, NEC, Mavenir, Funkwerk (axat pe calea ferată).
• Puncte forte: Ericsson și Funkwerk au o prezență consolidată în UE și o experiență dovedită în rețelele critice. Huawei și ZTE pot oferi avantaje din punct de vedere al costurilor, deși ambele se confruntă cu provocări politice și de securitate în Europa. NEC și Mavenir aduc proiecte flexibile Open RAN care reduc blocarea și permit integrarea mai multor furnizori.
• Cum s-ar putea integra: Licitațiile naționale ar putea fi împărțite în loturi regionale sau segmente de linie, permițând Ericsson sau Funkwerk să concureze direct cu Nokia. Proiectele pilot ar putea include NEC sau Mavenir pentru a demonstra avantajele Open RAN și a lărgi baza de furnizori.
Rețea centrală (sistem central 5G/FRMCS)
Potențiali actori: Ericsson, Huawei, ZTE, Mavenir, NEC.
• Puncte forte: Ericsson oferă soluții stabile și acceptabile din punct de vedere politic în Europa. Mavenir și NEC sunt specializate în platforme native cloud, bazate pe software, care promit flexibilitate și costuri mai mici pe durata ciclului de viață.
• Cum s-ar putea integra: Prin separarea contractului „central” de stratul de acces radio, autoritățile ar putea încuraja concurența. Acest lucru ar deschide ușa pentru furnizori precum Ericsson, Mavenir sau NEC pentru a furniza rețeaua centrală, reducând dependența de Nokia.
Aplicații și sisteme de dispecerat (MCX, voce, integrare ETCS)
Potențiali actori: Frequentis, Siemens Mobility, Thales, Funkwerk, Viavi (instrumente de testare).
• Puncte forte: Frequentis este lider în sisteme de dispecerat critice, deja utilizate pe scară largă în aviație și siguranța publică. Siemens aduce o expertiză profundă în integrarea ETCS, în timp ce Thales are experiență globală în telecomunicații feroviare și comunicații de apărare. Funkwerk furnizează produse radio și de bord compatibile cu FRMCS, în timp ce Viavi este specializată în testarea și validarea independentă.
• Cum s-ar putea integra: Autoritățile ar putea solicita ofertanților să permită contractarea separată a dispeceratului, a straturilor vocale și de integrare. De exemplu, un RAN Ericsson ar putea fi asociat cu un nucleu Mavenir și un sistem de dispecerat Frequentis — o combinație care rupe duopolul Nokia/Kontron, menținând în același timp interoperabilitatea.
Se preconizează că sectorul feroviar european va investi miliarde în infrastructura de comunicații digitale în următorul deceniu. Întrebarea este dacă acești bani vor fi investiți într-un ecosistem sănătos și competitiv sau vor fi canalizați către visteria a doi furnizori consacrați.
Articol preluat de pe Railway.com
