Un oraş mare fără un sistem de transport public bine pus la punct nu mai poate fi abordat din perspectiva unei mobilităţi durabile şi a conceptului de sustenabilitate în general. Florenţa, unul dintre oraşele italiene cu o istorie fascinantă, are în plan dezvoltarea transportului public pe şină datorită capacităţii acestuia de a reuşi să preia traficul rutier privat şi a calităţii sale de a contribui la reducerea emisiilor. Planurile autorităţilor sunt gândite în scopul dezvoltării unui oraş durabil al cărui sistem de transport public poate să ofere legăturile necesare prin extinderea reţelei de tramvai şi consolidarea conexiunilor cu traficul feroviar. În acest sens, este abordat şi unul dintre proiectele importante – lansat recent – ce implică o nouă staţie de cale ferată şi construcţia unei secţiuni de linie care va reuşi să separe traficul feroviar local şi regional de cel de mare viteză.
Florenţa, capitala regiunii Toscana, este simbolul Renaşterii în Italia, oraşul fiind un centru financiar, economic şi cultural important, iar astăzi mărturiile acestei dezvoltări fulminante încep cu centrul istoric al oraşului care oferă o vedere de ansamblu a ceea ce înseamnă unicitatea istoriei sale şi modul în care societatea îmbrăţişează trecutul şi prezentul.
Oraşul şi zona sa metropolitană includ patru zone turistice şi 41 de municipalităţi care arată măreţia unei tradiţii, a unui mediu înconjurător şi peisaje superbe care au nevoie să fie menţinute, timp în care societatea şi cerinţele sale evoluează.
Peste 361 mii de cetăţeni locuiesc în Florenţa, iar împreună cu zona metropolitană (Metropolitan City of Florence), numărul populaţiei ajunge la peste un milion de locuitori. Fiind considerat unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume, reprezintă una dintre destinatiile cele mai cautate, iar în 2019 a înregistrat peste 14 milioane de turişti. Este de menţionat faptul că în perioada pandemiei, numărul turiştilor a scăzut dramatic, cu 87%, însă acest sector se redresează, iar nivelul dinaintea pandemiei este estimat a fi atins în 2024. Regândirea turismului face parte din planurile autorităţilor de a redresa economia regiunii şi a integra mai bine acest sector în toate activităţile pentru a determina atât protecţia patrimoniului, cât şi deschiderea către un orizont modern. Turismul face parte din planul “Rinasce Firenze” care are la bază transformarea oraşului şi a zonei sale metropolitane, văzut ca un plan de resetare a oraşului, ce vizează modul de planificare şi funcţionare a acestuia, transformarea comportamentului în toate aspectele. Crearea unui oraş mult mai sustenabil a determinat autorităţile să abordeze oraşul în totalitate, de la mobilitate şi transport, nivel de trai şi şcoală, comerţ şi turism, cultură şi sport şi modul cum poate fi influenţat sectorul de turism.
Viitorul este planificat în lumina noilor trenduri care marchează economiile locale, naţionale şi regionale, iar în cazul oraşului Florenţa, dezvoltarea unui oraş inteligent şi verde este rezultatul combinaţiilor proiectelor şi măsurilor ce ţin de sustenabilitate, inovare şi digitalizare.
Planul Rinasce Firenze se concentrează în jurul a nouă piloni tematici ce includ crearea unui oraş policentric (prin creşterea importanţei unei structuri a oraşului care integrează mai bine zonele adiacente), un nou centru istoric (prin reproiectarea accesibilităţii rezidenţilor, a spaţiilor urbane, consolidarea mobilităţii, crearea centrelor de inovare şi cercetare), dar şi dezvoltarea unei mobilităţi durabile.
Mobilitate
Acest sector este prezent prin sistemul de transport public (autobuz şi tramvai, dar şi cale ferată, existând de altfel trei staţii de cale ferată), sistemul de piste pentru biciclete şi reţeaua pietonală care poate fi accesată şi de scutere în intervale orare bine stabilite.
Mobilitatea durabilă, alături de regenerarea urbană, fac parte din viziunea oraşului de realizare a unei economii verzi şi circulare care contribuie la reinventarea oraşului şi funcţionarea sa în alţi parametri din 2030, caracterizaţi de o societate care tine spre zero emisii din 2050.
Strategia Rinasce Firenze precizează că pentru o mobilitate verde este nevoie de consolidarea sistemului de transport public, extinderea şi integrarea sa cu celelalte moduri de transport pentru a se crea puncte intermodale şi a se oferi transport durabil pe întreaga călătorie, ultimii kilometri fiind acoperiţi de transportul cu bicicleta. Autorităţile intenţionează ca reţeaua de tramvai, cea de cale ferată şi de biciclete să funcţioneze ca un singur sistem integrat care contribuie la mutarea traficului rutier către modurile de transport durabil.
În aprilie 2021, consiliul oraşului a aprobat Planificarea Mobilităţii Urbane Durabile (Sustainable Urban Mobility Planning – SUMP) care ghidează viziunea mobilităţii în următoarea decadă prin dezvoltarea unui nou concept care abordează provocările şi problemele cu care se confruntă transportul din zonele urbane şi continuarea dezvoltării acestuia către durabilitate, dar într-o formă integrată.
Unul dintre punctele forte ale viziunii este sistemul de tramvai al oraşului pentru care este necesară integrarea sa cu reţeaua feroviară (în special prin Florence node).
Această abordare are ca scop regândirea condiţiilor traficului rutier şi mutarea traficului rutier către transportul durabil, principala opţiune pentru reducerea emisiilor de CO2.
Reţeaua de tramvai, a cărei primă linie a devenit operaţională din 2010, este formată din trei linii, iar în prezent sunt în diferite stadii proiectele de extindere până în 2030, planuri ce sunt susţinute şi de strategia Rinasce Firenze. Planurile includ construcţia de linii noi pe axele nord-sud şi est-vest, oferind conexiuni rapide, facile şi extinse către zonele unde este nevoie de asemenea servicii, ceea ce va determina consolidarea transportului public şi reducerea traficului rutier privat. Planul include realizarea unei reţele cu patru linii light rail care sunt interconectate. În acest sens, în octombrie 2022 s-a aprobat proiectul de finalizare a Liniei 2 prin construcţia unei secţiuni denumită “varianta alternativă la centrul istoric – VACS (Lot2) care va face legătura către Piazza della Libertà şi Piazza San Marco. Proiectul are o valoare de 57.8 milioane de euro şi include construcţia unei secţiuni de 2.5 km şi şase opriri între Fortezza şi San Marco, cu o conexiune către T1 Line. În iunie 2023 s-a deschis un site pentru pregătirea lucrărilor în Piazza San Marco, fiind unul dintre cei mai importanţi paşi în realizarea proiectului extensiei.
În studiu se află extensia Liniei 2 de la Florence Airport către nord la Sesto Fiorentino, ruta implicând staţia de tren Castello (în oraşul Sesto Fiorentino) şi campusul universitar. Pentru acest proiect, studiul de fezabilitate tehnico-economic a fost realizat şi trimis Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii la începutul lui 2021. Pe linia T2, extinsă, timpul de călătorie va fi de 20 de minute şi va contribui cu o scădere de 70% a emisiilor CO2 per km per pasager
În noiembrie 2022, autorităţile locale au aprobat proiectul final pentru realizarea extensiei Line 3.2.1. către sud-est între Fortezza şi Bagno a Ripoli, de-a lungul Piazza Libertà. Proiectul include o linie de 7.2 km cu 17 opriri. Lucrările ar putea începe la finele acestui an, iar costurile au fost estimate la 306 milioane de euro.
Line 3.2.2. este o altă linie de light rail între Libertà şi Rovezzano de 6.2 km cu 15 opriri. Design-ul preliminar indică traseul liniei din Viale Don Minzoni, cu secţiune subterană, traversând Viale Fanti şi staţia de cale ferată Firenze Campo di Marte, iar de aici îşi va urma cursul cu punct terminus în staţia Rovezzano.
Linia 3.2 este importantă pentru sistemul de transport public deoarece aceasta va deservi zonele intens populate din Campo di Marte Gavinana şi partea sudică a oraşului. Conform statisticilor, T3 Line, care va avea o lungime de 13.5 km, va asigura o călătorie (de la un capăt la altul) de doar 45 de minute.
Liniile de tramvai 2 şi 3 vor oferi conexiune între centrul oraşului, prin acces la staţia de tren Santa Maria Novella şi la celalalte moduri de transport public, precum şi către aeroport, spitalul Careggi, noile instituţii – precum campusul universitar – situate în partea de nord-vest a zonei metropolitane a oraşului Florenţa.
Cu un buget estimat la 166.6 milioane de euro este şi Linia 4.1 ale cărei studii preliminare au fost aprobate în 2019. Făcând legătura între Leopolda şi Piagge, aceasta este prima secţiune a viitoarei Linii 4 care va lega oraşul Florenţa de municipalitatea Campi Bisenzio. Jumătate din lungimea totală de 6.2 km va utiliza vechile linii ale staţiei de tren Leopolda-Cascine, care vor fi înlocuite, iar restul lungimii va fi linie nou construită. Cele 13 staţii ce ar urma să fie realizate de-a lungul liniei sunt proiectate în baza planificării urbane şi vor fi adaptate în aşa fel încât să fie uşor utilizate de orice categorie de pasageri. Design-ul final al secţiunii a fost aprobat de autorităţile locale cu menţiuni ce ţin de optimizarea incluziunii noii infrastructuri în cadrul sistemului de transport şi redezvoltarea zonelor adiacente, inclusiv a spaţiilor verzi. Această secţiune va fi construită pentru a avea legătură cu Line T1 pentru a se oferi conectivitate sporită în reţea şi va avea un depou în zona Piagge care va deservi întreaga linie şi vehicule care vor asigura traficul pe viitoarea Linie 4.
Secţiunea 4.2 va continua prima secţiune a Liniei 4 şi va începe din Piagge către Campi Bisenzio, costurile fiind estimate la 222.5 milioane de euro. Studiul de fezabilitate tehnico-economic a fost realizat şi trimis către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii pentru a fi finanţat prin PNRR.
Linia T4 va oferi transport public pe şină oraşelor San Donnino şi Campi Bisenzio din zona metropolitană care nu beneficiază de astfel de servicii. Timpul de călătorie pe această linie este estimat la circa 25 de minute şi va determina o reducere de 70% a emisiilor CO2 per km per pasager.
De asemenea, Planul Structural implică o posibilitate de a construi încă o linie ca Line 2bis care ar traversa centrul istoric prin subteran şi ar urma să fie denumită Line 5.
Se estimează că după ce reţeaua de tramvai va fi în totalitate extinsă şi pusă în operare, numărul pasagerilor va creşte de la 37.2 milioane de pasageri la 85 de milioane pe an, determinând reducerea emisiilor cu 32.700 tone pe an, de la 14.300 tone pe an în prezent.
O nouă stație
Ca parte a planurilor de integrare a transportului public şi creare a conexiunilor eficiente şi rapide este şi proiectul pentru Florenţa rail bypass şi pentru noua staţie de cale ferată Belfiore. În cadrul investiţiilor FS Italiane prin Polo Infrastrutture se va construi un bypass de mare viteză şi mare capacitate în lungime de 7.5 km în subteran cu două tuneluri paralele, care vor avea punct terminus două secţiuni supraterane în partea nordică între staţiile Castello şi Rifredi, iar la sud, lângă staţia Campo di Marte. În mai 2023, oficiali ai guvernului Italian, ai autorităţilor locale (Tuscany Region and Florence City), precum şi FS Italiane au lansat lucrările pentru construcţia rail bypass. Acesta va fi realizat de Florentia Consortium format de Pizzarotti şi Saipem printr-un contract de 1.3 miliarde de euro, anunţat în decembrie 2022, urmat de începerea lucrărilor de pregătire în ianuarie 2023. Italferr este compania desemnată pentru managementul lucrărilor care au o valoare totală de 2.7 miliarde de euro.
Conform planului de lucru, în vara acestui an vor începe lucrările de excavare şi ar urma să fie finalizate în 2028.
Pe ruta liniei subterane (în Belfiore-Macelli area), la aproximativ un kilometru de la staţia centrală Santa Maria Novella se va construi staţia nouă Belfiore care va fi realizată pe două planuri – unul subteran şi unul suspendat, unde adâncimea liniei (subterane) va fi de 22 metri, iar acoperişul noii staţii, proiectată de Foster & Partners si compania Ove Arup, se va ridica la o înălţime de 18 metri. Structura staţiei va fi creată prin patru niveluri, incluzând platformele pentru trenuri, nivelul mezanin, care este proiectat ca element care asigură distribuţia fluxului de pasageri, nivelul de parter şi primul etaj. Primele două niveluri vor fi situate în subteran, iar primul etaj este suprateran, situat în interiorul acoperişului staţiei.
Baypass-ul şi noua staţie sunt proiectate pentru a separa traficul de mare viteză de cel regional şi metropolitan, oferind astfel capacitate sporită reţelei locale cu peste 50%. Prin realizarea proiectului, se va oferi capacitate adiţională pe ruta Firenze Rifredi – Firenze Campo di Marte şi pe secţiunea către staţia Firenze Santa Maria Novella, permiţând dezvoltarea traficului feroviar metropolitan pentru oraşul Florenţa şi Regiunea Toscana.
Noua staţie Belfiore va fi, de asemenea, conectată cu staţia existentă Santa Maria Novella, care sunt despărţite de o distanţă de aproximativ un km, dar şi cu sistemul de transport public al oraşului Florenţa prin Linia 2 de tramvai şi serviciile de autobuz.
Deoarece atât FS Italiane, cât şi oraşul Florenţa pun accent pe sustenabilitate, staţia este proiectată ţinând cont de cele mai noi standarde. Astfel, un element important al staţiei va fi acoperişul – mare parte din sticlă – care va permite lumina naturală, dar şi materialele utilizate care vor fi regenerabile, iar sistemele instalate vor permite reducerea consumului energetic şi al emisiilor. Datorită conceptului de distribuţie verticală, interiorul staţiei va fi deschis, ceea ce va permite ca trenurile (de la nivelul subteran) să fie vizibile de la suprafaţă, şi astfel, şi partea subterană a staţiei va beneficia de lumina naturală, iar alături de celulele fotovoltaice se va crea un concept de “cer artificial” – acolo unde este necesar, care poate să filtreze lumina soarelui.
Staţia Firenze Belfiore este proiectată a fi un nod feroviar care interconectează toate modurile de transport public şi în acelaşi timp oferă conexiune către reţeaua feroviară italiană prin serviciile de transport între Milano şi Roma, puse la dispoziţie de peste 80 de trenuri pe zi. De asemenea, bypass-ul din Florence care va permite circulaţia trenurilor cu viteze de 100 km/h, va contribui la reducerea timpului de călătorie pe linia de mare viteză Turin – Salerno, permiţând separarea totală a tipurilor de trafic feroviar.
Articol apărut în revista Railway PRO Iulie