Curtea de Apel București a respins zilele trecute apelul făcut de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) împotriva CFR Călători privind drepturile de autor pe care le-ar datora operatorul de transport feroviar pentru sonorizarea trenurilor, informează justnews.ro.
În decembrie 2013, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a chemat în judecată SNTFC CFR Călători SA, solicitând Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună plata despăgubirilor constând în triplul remunerațiilor echitabile (reprezentând drepturi conexe dreptului de autor) cu TVA aferent, datorate în baza art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, a metodologiei publicate în Monitorul Oficial nr. 982/08.12.2006 și a Deciziei Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA) nr. 399/2006, pentru toate mijloacele de transport feroviar de persoane dotate cu instalații de sonorizare, începând cu data de 1.11.2010. În cererea de chemare în judecată, UNFR a estimat că despăgubirile ce ar fi datorate de CFR Călători doar pentru perioada noiembrie 2010 – noiembrie 2013 ar fi în cuantum de 300.509 lei și TVA aferent în cuantum de 72.146 lei.
Cazul a fost explicat de către Club Feroviar aici.
Calculele UPFR privind drepturile de autor
Potrivit Metodologiei publicate prin Deciziei ORDA nr. 399/2006, CFR Călători ar fi avut obligația de plată lunară a unei remunerații forfetare de 29 de lei pentru un tren de pasageri în trafic intern și de 40 de lei pentru un tren de pasageri în trafic internațional. Din contractele de servicii publice încheiate de CFR Călători cu Ministerul Transporturilor, pentru perioada 2008 – 2015, reiese că CFR Călători și-a asumat obligația de a pune la dispoziția populației un număr minim de trenuri, incluse în așa-numitul pachet minim social. Potrivit acestor contracte, CFR Călători ar fi deținut și utilizat următorul număr de trenuri dotate cu instalații de sonorizare:
- în anii 2010 și 2011, CFR Călători a pus la dispoziție cel puțin un număr de 87 de trenuri în trafic intern și 17 trenuri în trafic internațional;
- în perioada 2012-noiembrie 2013, CFR Călători a pus la dispoziție cel puțin un număr de 83 trenuri.
În total, pentru perioada noiembrie 2010 – noiembrie 2013, suma datorată ar fi fost de 100.203 lei la care se adaugă TVA în cuantum de 24.048 lei, iar triplul acesteia ar fi reprezentat 300.509 lei și TVA aferent în cuantum de 72.146 lei.
Reacția CFR Călători
CFR Călători a susținut că nici prevederile Legii nr. 8/1996, nici cele ale Metodologiei aprobată prin Decizia ORDA nr. 399/2006 la care reclamanta a făcut trimitere, dar nici reglementările Codului civil în materia răspunderii delictuale nu reglementează, pentru operatorii de transport feroviar de călători, faptul că, deținând trenuri de transport de călători care au în compunere vagoane dotate cu instalații de sonorizare, acest lucru ar face dovada comunicării publice de fonograme de către operatorul de transport în aceste trenuri și nici nu reglementează obligația plății remunerației echitabile doar pentru că trenurile sunt formate din vagoane dotate cu instalații de sonorizare.
Prin legislație s-a reglementat doar faptul că dotarea cu echipamente de sonorizare este obligatorie în cazul trenurilor pentru ca prin „sistemul de sonorizare să se permită personalului de bord să se adreseze călătorilor”, și nu pentru ca aceștia să asculte muzică. Mai mult decât atât, după cum se arată în motivarea consemnată de rolii.ro, instalațiile de sonorizare aflate în dotarea vagoanelor, care compun trenurile Intercity de pildă, prin însăși capacitățile lor tehnice, nu sunt apte să redea și muzică, redarea muzicii neintrând în dotarea standard a vagonului. Instalația de sonorizare este formată din stație de amplificare, cablaj si difuzoare, fiind aptă deci doar pentru ca personalul feroviar să difuzeze informații către publicul călător pe parcursul călătoriei cu trenul.
Deciziile judecătorilor
În aceste condiții, în noiembrie 2019, la 6 ani de la debutul litigiului, instanța de fond a decis să respingă acțiunea UPFR ca neîntemeiată. Judecătorul a argumentat în principal că în această speță înscrisurile administrate ca probatoriu nu au făcut dovada dotării vagoanelor de trenuri de călători, în perioada dedusă judecății, cu instalații de sonorizare care să facă posibil accesul publicului la înregistrări sonore.
Soluția a fost atacată cu apel de către UPFR, iar procesul a ajuns în 2020 pe rolul unui complet al Secției a IV-A Civilă de la Curtea de Apel București. După ce a sesizat în iulie 2021 și Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu două întrebări preliminare, zilele trecute, la 10 ani de la debutul procesului, judecătorii au tranșat definitiv această dispută, respingând apelul ca nefondat.
