spot_img
vineri, ianuarie 28, 2022
spot_img

CULTURĂ. Carte privind călătoriile cu trenul, scrisă de un universitar

La editura Polirom urmează să apară volumul Călători români privind pe fereastra trenului. O încercare de istorie culturală (1830-1930), scrisă de universitarul clujean Radu Mârza.

„Căutând referințe despre modul în care călătorul cu trenul vede peisajul, am descoperit că «drumul de fier» este o prezentă nu foarte constantă în scrierile călătorilor, dar vie. În spatele unei simple relatări a unei călătorii cu trenul este o lume întreagă, formată din puțin peisaj și din mulți oameni, prinși într-o rețea complicată – și fascinantă – de relații sociale și culturale. Așa se văd lucrurile din tren și în tren. Astfel, șantierul inițial al cercetării s-a lărgit și, mergând pe urmele surselor, a primit noi întrebări de lucru: Ce vede călătorul de la fereastra trenului? Ce vede călătorul în tren și pe peronul gării? Ce face în tren, cum se simte, la ce se gândește, ce observă și ce nu bagă în seamă?“, își sintetizează autorul lucrarea, apărută la editura Polirom.

Fragment din volum

Suplimentul de cultură“ a publicat un fragment din volum. „Plimbându-ne printre izvoarele vremii, am descoperit că „drumul de fier“ este o prezență nu foarte constantă, dar vie în aceste izvoare. Am descoperit că în spatele unei simple relatări a unei călătorii cu trenul este o lume întreagă, formată din puțin peisaj și din mulți oameni, prinși într-o rețea complicată – și fascinantă – de relații sociale și culturale. Așa se văd lucrurile din tren și în tren. Astfel, șan­tierul inițial al comunicării noastre s-a lărgit considerabil și, mergând pe urmele surselor istorice, a primit noi întrebări de lucru: Ce vede călătorul de la fereastra trenului? Ce vede călătorul în tren și pe peronul gării ? Ce face în tren, cum se simte, la ce se gândește, ce observă și ce nu bagă în seamă? Aceste întrebări au lărgit considerabil perspectiva cercetării noastre. Am constatat că, în locul unei comunicări știin­țifice, sub ochii noștri se scrie o carte…

Astfel s-a născut o cercetare care i-a urmărit pe călătorii români (originari din România și Transilvania) pe „drumul de fier“, pe acei călători care ne-au lăsat relatări despre experiența lor feroviară. Dintre aceștia, nu prea mulți, i-am selectat pe cei care ni s-au părut reprezentativi. De ce călătorii români? Pentru că aceș­tia provin dintr-un spațiu geografic în care căile ferate pătrund relativ târziu (deceniile 1860-1870), ei călătorind, în schimb, cu trenul, încă de timpuriu, prin țări apusene (Anglia, Franța, Belgia, Germania) și prin Imperiul Austriac. De aceea, mărturia lor este prețioasă, pentru că intuiește, semnalează și surprinde aspecte interesante ale călătoriei feroviare.

Am denumit perioada luată în considerare „primul secol de călătorie feroviară“, adică de la 1830 la 1930, de la prima călătorie cu trenul, pe ruta Manchester-Liverpool (1830) (Petrache Poenaru călăto­rește deja cu trenul pe această rută în 1831!) la deceniul 1930, acesta din urmă fiind unul în care calea ferată este parte integrantă a vieții cotidiene europene și românești. (Anii 1940 constituie un moment de cezură și din perspectiva istoriei călătoritului și a istoriei feroviare.) Dar, în timpul acestui prim secol de călătorie feroviară, calea ferată, cel mai dinamic indicator al Revoluției industriale, transformă radical nu numai transporturile și comunicațiile în Europa și în lume, ci societatea în întregime.

Am constatat că sursele pe care le-am consultat documentează marile transformări prin care trece societatea europeană și implicit cea românească, și a fost necesar să ne aplecăm și asupra lor, chiar dacă la început nu am intenționat acest lucru. Aspectele pe care călătorii noștri le surprind sunt dintre cele mai diverse. Pe de o parte, sunt aspectele sociale și culturale. În gară, pe peron, în tren, această nouă modalitate de a călători presupune petrecerea unui timp împreună (mai scurt sau mai lung) și într-un spațiu limitat (vagonul, compartimentul), de aceea ea determină apariția unor noi forme de socializare. Se socializează cu alți călători, cu oamenii de pe peron, cu autoritățile feroviare sau polițienești sau se tace, se privește pe fereastră, se privește în gol. Un spațiu important al socializării în călătoria feroviară îl reprezintă restaurantul gării. Nu este lipsit de importanță că trenul, peronul sau gara în general și peisajul traversat sunt locuri unde se pot face interesante observații de ordin cultural, social sau chiar etnografic.

Pe de altă parte, sunt aspectele tehnice, economice. Anumiți călători sunt atenți și la aceste chestiuni. Unii teoretizează pe marginea însemnătății căii ferate, previzionează transformările pe care aceasta le va genera in societate, în „marea“ economie, dar și în economiile locale. Însă, dincolo de costuri sau lentori administrative, cu toții privesc pozitiv construirea „drumului de fier“ de la un capăt la celălalt al Europei. Pe de altă parte, alți călători – mai ales cei cu aplecare spre teoretizare – sunt atenți și la construirea efectivă a căii ferate, la provocările pe care le presupune traversarea unor forme de relief. Este impresionant să citești descrieri stângace, de pe la 1840-1850, ale viaductelor sau ale tunelurilor atât de banale astăzi.

Construirea și răspândirea căilor ferate are și implicații politice. „Drumul de fier“ înseamnă, la nivel efectiv, dar și simbolic, legarea capitalelor de provincii, și mai înseamnă răspândirea in teritoriu a autorității statului modern. Teritoriul însuși se schimbă odată cu calea ferată, care îi dă noi înțe­lesuri. O călătorie cu trenul poate fi și un pretext pentru a elogia un regim politic care, cumva, prin precizie, rigoare, disciplină și forță, pare să se potrivească trenului…

Nu în ultimul rând, trenul revoluționează călătoria. Distan­țele parcurse cu repeziciune de acesta nu înseamnă doar că pasagerul ajunge mai repede la desti­nație, ci reprezintă un nou mod de a privi pe fereastra trenului. Din viteza sa (concept relativ azi, când în lumea civilizată trenurile pot atinge viteze de 150-300 km/h), la 1870 sau la 1900 peisajul se vede altfel; ochiul îl percepe altfel, oarecum asemănător pictorilor impresioniști.

Reacții pozitive ale criticilor

„Aveți în față o carte alertă despre practici și reprezentări din primul veac de turism pe calea ferată. Merită să vă lăsați purtați în cadența ei, chiar dacă nu veți întâlni situații complicate, precum cele imaginate de Agatha Christie pe vremea când Rebreanu admira din cupeu frumusețile Italiei. Radu Mârza are darul de a vă captiva cu istorisirea sa, ca unul care gustă din plin ideea de a călători cu gândul în anii de glorie ai Orient-Expressului.“, spune Ovidiu Ghitta, decan la facultății de istorie din Cluj.

Cine este Radu Mârza

Radu Mârza este cadru didactic la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filosofie, unde predă cursuri despre identități istorice în Europa Centrală, istoria medievală, premodernă și modernă românească, istoria slavilor, istoria culturală a călătoritului și turismului, istoria Bizanțului. Este, de asemenea, colecționar și preocupat de istoria cărților poștale. (D.C.)

Ultimele Articole