La capătul mai multor ani de dezbateri, Curtea de Justiție a UE a decis joi că România a încălcat dreptul comunitar adoptând un act legislativ pe baza căruia trenurile chinezești CRRC au fost excluse din licitația ARF.
Mai precis, achizițiile publice sunt atributul politicii comune europene, iar România nu putea legifera în domeniu fără voia UE. Dacă firma chinezească CRRC era exclusă, aceasta trebuia să fie decizia autorității contractante, arată decizia CJUE disponibilă aici.
Măsura ce va fi aplicată de instanțele de judecată din România (reamintim că CJUE a fost consultată în acest sens de către Curtea de Apel București) este văzută ca un succes de către criticii măsurii de excludere a CRRC. Producătorii asiatici vor fi îndreptățiți într-un final să ceară semnarea contractului cu ei sau să ceară daune României.
Autorul moral al acestei aventuri naționale nu este nimeni altul decât Florin Cîțu, premierul care a dispus emiterea unei OUG ce excludea din licitații companiile venite din țări terțe ce nu au înțelegeri semnate cu România sau alte țări UE. Club Feroviar a prezentat cazul aici.
Litigiul principal și întrebările preliminare
- La 3 aprilie 2020, ARF a inițiat o procedură de atribuire, prin licitație deschisă, a unui contract de achiziții publice având ca obiect „Achiziționarea a 20 de rame electrice interregionale noi, denumite RE‑IR, și achiziționarea serviciilor de mentenanță și reparații necesare funcționării respectivelor trenuri”.
- La 19 aprilie 2021 au depus oferte doi operatori economici, și anume asocierea și Alstom Ferroviaria.
- La 2 noiembrie 2021, ARF a publicat Raportul final al procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice în discuție, prin care a exclus asocierea și a atribuit contractul în favoarea Alstom Ferroviaria. Motivul excluderii a constat în faptul că liderul asocierii, CRRC Qingdao Sifang, nu se încadra în sfera noțiunii de „operator economic” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera jj) din Legea privind achizițiile publice, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 25/2021, având în vedere împrejurarea că sediul său social se află în China.
- La 11 noiembrie 2021, asocierea a formulat o contestație privind excluderea sa la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (România) (denumit în continuare „CNSC”). În cadrul respectivei contestații, asocierea amintită a arătat că această excludere, întemeiată pe aplicarea retroactivă a OUG nr. 25/2021, contravine Constituției României și dreptului Uniunii.
- Prin decizia din 31 ianuarie 2022, CNSC a respins această contestație pentru următoarele motive.
- În primul rând, acest organ a arătat că Republica Populară Chineză nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera jj) punctele (i)-(v) din Legea privind achizițiile publice, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 25/2021.
- În al doilea rând, CNSC a constatat că asocierea își depusese oferta la 19 aprilie 2021, și anume după intrarea în vigoare la 5 aprilie 2021 a OUG nr. 25/2021.
- În al treilea rând, acest organ a subliniat că, potrivit articolului V din OUG nr. 25/2021, doar procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice în cadrul cărora operatorii economici au depus oferte înainte de data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență a guvernului se supun legislației în vigoare la data inițierii acestora. În schimb, procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice în cadrul cărora nu a fost depusă nicio ofertă până la data de 5 aprilie 2021, data intrării în vigoare a OUG nr. 25/2021, ar fi reglementate de aceasta.
- La 14 februarie 2022, asocierea a formulat o plângere împotriva deciziei CNSC la Curtea de Apel București (România), care este instanța de trimitere.
Redăm mai jos pasaje din decizia CJUE.
„Articolul 3 alineatul (1) litera (e) TFUE, care conferă Uniunii o competență exclusivă în materie de politică comercială comună, coroborat cu articolul 2 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca, în lipsa unui act al Uniunii care să impună sau să interzică accesul la procedurile de atribuire a unor contracte de achiziții publice al operatorilor economici dintr o țară terță care nu a încheiat cu Uniunea un acord internațional prevăzut la articolul 25 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, o autoritate contractantă dintr un stat membru să excludă un operator economic dintr o astfel de țară terță în temeiul unui act legislativ pe care acest stat membru l-a adoptat fără să fi fost abilitat de Uniune în acest sens, împrejurarea că acest act legislativ a intrat în vigoare după publicarea anunțului de participare fiind fără incidență în această privință.”
Orice act cu aplicabilitate generală având ca obiect specific stabilirea pentru operatorii economici dintr‑o țară terță a acestor modalități de excludere sau de acces ține de competența exclusivă a Uniunii, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (e) TFUE, în domeniul politicii comerciale comune. Aceasta este situația actelor care, în lipsa unui acord încheiat între Uniune și o țară terță, stabilesc în mod unilateral dacă și atunci când este cazul, potrivit căror modalități operatorii economici din această țară terță pot participa la procedurile de atribuire a unor contracte de achiziții publice din Uniune. Astfel, asemenea acordurilor amintite, respectivele acte unilaterale au efecte directe și imediate asupra schimburilor de mărfuri și de servicii dintre țara terță menționată și Uniune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 octombrie 2024, Kolin Inșaat Turizm Sanayi ve Ticaret, C‑652/22, EU:C:2024:910, punctul 57).
Rezultă că numai Uniunea este competentă să adopte un act cu aplicabilitate generală privind accesul, în spațiul său, la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice al operatorilor economici dintr‑o țară terță care nu a încheiat cu Uniunea un acord internațional care să garanteze accesul egal și reciproc pe piețele de achiziții publice, instituind fie un regim de acces garantat la aceste proceduri pentru respectivii operatori economici, fie un regim care îi exclude pe aceștia sau care prevede o ajustare a punctajului rezultat din compararea ofertelor lor cu cele prezentate de alți operatori economici (Hotărârea din 22 octombrie 2024, Kolin Inșaat Turizm Sanayi ve Ticaret, C‑652/22, EU:C:2024:910, punctul 61).
Astfel, în temeiul articolului 2 alineatul (1) TFUE, în domeniile de competență exclusivă a Uniunii, numai aceasta poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii. Or, Uniunea nu a abilitat statele membre să legifereze sau să adopte acte cu forță juridică obligatorie privind accesul la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice al operatorilor economici dintr‑o țară terță care nu a încheiat un acord internațional cu Uniunea. Până în prezent, Uniunea nici nu a adoptat acte de această natură pe care statele membre le‑ar putea pune în aplicare (Hotărârea din 22 octombrie 2024, Kolin Inșaat Turizm Sanayi ve Ticaret, C‑652/22, EU:C:2024:910, punctul 62).
În lipsa unor acte adoptate de Uniune, revine autorității contractante sarcina de a evalua dacă trebuie să admită la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice operatorii economici dintr‑o țară terță care nu a încheiat cu Uniunea un acord internațional care să garanteze accesul egal și reciproc pe piețele de achiziții publice și, în cazul în care ea decide o astfel de admitere, dacă este necesar să se prevadă o ajustare a punctajului rezultat din compararea ofertelor făcute de acești operatori cu cele prezentate de alți operatori (Hotărârea din 22 octombrie 2024, Kolin Inșaat Turizm Sanayi ve Ticaret, C‑652/22, EU:C:2024:910, punctul 63).
În speță, nu exista nicio dispoziție de drept al Uniunii care să impună admiterea la procedurile de atribuire a unor contracte de achiziții publice sau excluderea din acestea a operatorilor economici dintr‑o țară terță care nu a încheiat cu Uniunea un acord internațional care să garanteze accesul egal și reciproc la piețele de achiziții publice. Având în vedere normele amintite la punctele 60-62 din prezenta hotărâre, potrivit cărora, în lipsa unei abilitări din partea Uniunii sau a unui act al Uniunii care să poată fi pus în aplicare, se interzice statelor membre să legifereze în domeniul politicii comerciale comune, legislația națională în discuție în litigiul principal care impune autorității contractante să excludă acești operatori economici nu putea fi aplicată. Revenea autorității contractante sarcina de a decide, în condițiile menționate la punctul anterior din prezenta hotărâre, dacă trebuia să admită sau să excludă asocierea.
În aceste condiții, este lipsit de relevanță faptul că legislația națională respectivă a intrat în vigoare după publicarea anunțului de participare, dar înainte ca operatorul economic chinez să își fi prezentat oferta”. (foto generic)
